Pentru Germina Nagâţ, Dorin Tudoran şi Liviu Antonesei
Scrisoare deschisă din voia altora
- 22-01-2014
- Nr. 707
-
Marius OPREA
- Actualitate
- 34 Comentarii
Există mai multe feluri de a fi condamnat şi, multiplicate geometric, mai multe moduri în care îţi ispăşeşti pedeapsa. Infinit de multe condamnări şi ispăşiri s-au întîmplat, fie şi numai în istoria noastră recentă. Am lucrat, anul trecut, cu puşcăriaşi de drept comun la Aiud și am descoperit locurile în care oameni care gîndeau altfel decît regimul au fost ucişi. I-am dezgropat, dar asta este o altă poveste şi o altă viziune asupra comunismului. Poate că mai crudă. Toţi acei deţinuţi de drept comun, în număr de şase, îmi spuneau, sotto voce, că sînt nevinovaţi, că stau în puşcărie doar pentru că au condus fără carnet. Aveau un gardian, la Rîpa Robilor, cu cascheta dată pe spate în arşiţa verii, care, atotputernic, le-a dat voie deţinuţilor să facă o pauză la umbra unui pîlc de salcîmi. Erau, cum spuneam, şase şi tocmai şase morminte găsisem. Am înţeles, din puţine vorbe, că nu e bine să superi. Mai bine stai în banca ta. Am stat sub acel pîlc de salcîmi, după ce ani de zile uitasem puterea reculegerii într-un pîlc de salcîmi. Cu sinceritate, vă spun că, trăind în ultimii ani asemenea experienţe, am găsit un alt mod de înţelegere. […]
@dan
Cei care vor sa para profunzi incep sa mimeze vorbirea in dodii.
Iar idolii carora, chipurile, ma inchin, sunt bunul simt, spiritul ca adevarat critic, dezbaterea cinstita, bazata pe informatii corecte ( nu pe interpretari frustrate, viciate de ideologii rasufate sau de manipulari groase) si buna credinta.
Dupa cum vedeti am pus pe tapet si opiniile altora pe aceasta tema. Daca tot vorbim s-o facem un pic mai profesionist, fara injurii inutile si declaratii revolutionare pompoase, cu idoli dati jos de pe soclu.
„Iata, la subiect, fara divagatii si, cred eu, cu discernamat.
Iar lectiile de morala si rusine (aici inteleg ca e vorba de o injurie) prefer sa le primesc de la unii de buna credinta, nu de la cei care spun mereu: da ce, ma, tu esti mai breaz?”
Te dai superior pesimistule! Tie greu sa admiti ca „goimii” incep sa se trezeasca din somnul mortii al ultimilor 25 de ani si pun la indoiala moralitatea si rusinea idolilor care au fost asezati pe socluri inalte de neatins.
Asta-i viata pesimistule, nimic nu e dainuitor! Ca vrei sau nu tu si/sau idolii tai.
http://www.romlit.ro/un_mare_disident_dorin_tudoran
Stati linistita. Sunt bine informat despre ambele „rusinoase” colaborari cu Voiculescu. Din toate punctele de vedere colaborarea lui Tudoran e cu mult mai de condamnat decat cea a istoricului Giurescu. Asta-i parerea mea.
Colaborarea lui Dorin Tudoran cu Voiculescu nu e deloc scuzabila si nici n-am avut de gand sa-i iau apararea. Am reactionat doar la ceea ce a scris doamna cu majuscule. Dorin Tudoran, inainte de episodul colaborarii cu Voiculescu a avut de-a face, in anii 80, cu Securitatea ca victima, a facut greva foamei, a fost anchetat, amenintat cu viata copiilor. Asta nu inseamna ca episodul Voiculescu nu-l pune si pe el in aceeasi oala cu venerabilul Giurascu, despre care discutam cu sarg de cateva zile.
Si nu atat Giurascu ar fi problema, cat dl Marius Oprea care, din cel mai necrutator vanatori de securisti s-a metamorfozat intr-un echidistant plin de scrupule care da marturii prin tribunale citat fiind de un securist, ofiter.
Iata, la subiect, fara divagatii si, cred eu, cu discernamat.
Iar lectiile de morala si rusine (aici inteleg ca e vorba de o injurie) prefer sa le primesc de la unii de buna credinta, nu de la cei care spun mereu: da ce, ma, tu esti mai breaz?
O VIAȚĂ ÎNTREAGĂ nu am afirmat ceva fără a-mi asuma răspunderea. Mai mult, am avut CURAJUL OPINIILOR MELE pentru că NU SUNT VULNERABILĂ. DEMNITATEA este o calitate cu care nu mulți se pot lăuda. Când l-am ”complimentat” pe Dorin Tudoran că-i tânăr, am luat ca ”etalon” vârsta mea -74 de ani. Nu cred că el are nevoie de avocați și nici nu cred că avocații o să se bucure de un ONORAR ”gras”.
Pentru a treia oară vă atrag atenția, LA SUBIECT, FĂRĂ DIVAGAȚII și cu DISCERNĂMÂNT !
Nu sinteti bine informat in legatura cu „colaborarea ” dintre Dorin Tudoran si Voiculescu; din fericire puteti afla cum s-au desfasurat lucrurile printr-o simpla cautare pe Google.
Cu stima,
Alina Popescu
De partea rusinoasa din biografia lui Tudoran nu ai nimic de zis? Ai uitat ca si Tudoran a colaborat si i-a fost „consilier” lui Voiculescu? De ce judeci cu doua masuri? Ai fost absent la lectiile de rusine si morala?
… o constiință schizofrenică nu poate produce mari opere.
@trista,
majusculele pe care le folositi pe post de bâtă nu rezolva deloc problema. De pe ce pozitii judecati calitatea juriului?
Iar Dorin Tudoran nu e nici pe departe atat de tanar si de netrecut prin iaduri. A fost unul dintre putinii disidenti adevarati pe care i-am avut si a trecut prin multe iaduri pana a reusit sa plece din tara. Mai informati-va si pe urma puteti sa va exprimati o opinie cat de cat onesta.
@matei
paranteza rusinoasa face parte din biografia lui Giurascu. Si nu e doar un accident, cum nici cei 25 de ani de colaborare cu Securitatea nu au fost un accident. E de cercetat in ce masura astfel de accidente biografice afectează opera. Daca ne gandim de ex. la Sadoveanu si privim ce a scris el dupa 1945, vom observa … si cartile se pot molipsi de slabanogia morala si ca o constiinta schizofrenica care sa produca mari opere.
Dinu C. Giurescu este unul dintre marii nostri istorici. Citind ce a scris CNSAS despre colaborarea sa cu Securitatea, iti vine sa razi. Ce a facut omul asta? Cui i-a facut rau? El le spunea securistilor, in fata, ca Securitatea este o „institutie represiva” si a lovit in „oameni nevinovati”. Ca,astazi, domnul Giurescu face parte din Partidul Conservator este o alta problema. Peste 20 de ani, cartile sale de istorie vor ramane in toate bibliografiile consacrate razboiului al doilea mondial si comunizarii Romaniei, iar prezenta sa in PC va fi o paranteza rusinoasa. dl Giurescu a fost mai demn in fata Securitatii decat in fata oamenilor lui Voiculescu. Cartile raman!!! Sa nu uitam asta!
Urmărind toate COMENTARIILE asiști la o discuție între X și Y în care subiectul este ”subînțeles”. Mai mult, ne înglodăm în amănunte fără importanță și ne îndepărtăm de ESENȚIAl.
Dna. Germina Nagâț NU TREBUIA PENTRU NIMIC ÎN LUME SĂ FIE PREMIATĂ. REPET; citind CINE a făcut parte din COMISIA de PREMIERE NU MĂ MIRĂ CĂ I-A ACORDAT ducând la această gravă eroare.
In ceea ce privește pe dl. Dorin TUDORAN i-aș recomanda să fie mai puțin încrâncenat și cu o figură de parcă ar fi mâncat un kg. de lămâie. Este tânăr și nu a trecut chiar toate PORȚIILE IADULUI prin care au trecut atâția oameni nevinovați.
În viața vieții mele nu am scris un comentariu fără să mă identific dar…. încep să am senzația că SECURITATEA abia ACUM încep să o simt și nu m-aș mira să treacă și la REPRESALII. Asta-i mai grav.
Terminați cu ”VÂNĂTOAREA DE VRĂJITORI” că dați cu ”bâta în baltă” și INFESTAȚI ATMOSFERA !
Domnule Marius Oprea, se impune o mică corectură. prorectorul de care ați vorbit este Iulian Cârțănă, nu Stelian!!! Un personaj sinistru, de tristă amintire in Facultatea de Istorie, anii 1960-1989!!! In 1990 și-a luat un an concediu medical, astfel incât in 1991 a revenit, pe post de profesor in facultate, mai curat-mai uscat!!! Iar soția sa a rămas secretară șefă in facultate incă vreo câțiva ani-incă nu primise ordin de retragere, in rezervă (Scurtu o apela, mai in glumă, mai in serios cu…șefa)!!!
… este imensǎ și ea constituie pentru majoritatea cititorilor un fel de aspirație ultimǎ al sufletului lor însetat de culturǎ și de adevǎr. Cum informațiile de naturǎ sǎ satisfacǎ la propriu aceastǎ nobilǎ plǎcere sunt prin forța lucrurile extreme de limitate, ea se conjugǎ / completeazǎ cu plǎcerile înrudite ale insinuǎrii și ale chemǎrii în fața tribunalului opiniei publice.
Cred cǎ dl Marius Oprea a avut perfectǎ dreptate sǎ ia apǎrarea profesorului Giurescu în fața tentativelor de a-l “pune la zid” pe baza documentelor din arhiva CNSAS. Spre regretul meu, mi-am putut forma aceastǎ convingere doar DUPĂ ce redacția Observatorului a avut inspirata idee de a publica integral aceste documente: departe de a ”aduce în faţa oamenilor toate prezumpţiile de vinovăţie posibile”, cum afirma Marius Oprea, documentele acestea mi se par cǎ anuleazǎ orice suspiciune rezonabilǎ la adresa celui incriminat – n-am înțeles prea bine de cine. Iar din lectura articolului de sǎptǎmâna trecutǎ al d-lui Oprea rǎmǎsesem cu o impresie mult mai amestecatǎ – pentru simplul motiv cǎ autorul însuși amesteca acolo prea multe teme pe care ar fi fost mult mai bine sǎ le fi tratat separat:
* Tema nevinovǎției (juridice și morale) a profesorului Giurescu;
* Tema presupusei tentative de a-l discredita pe acesta din urmǎ prin publicarea (care n-a fǎcut decât sǎ respecte prevederile legale) dosarului sǎu de securitate * Tema diferendului personal care-l opune pe domnul Oprea doamnei Germina Nagâț și a acuzațiilor neînsoțite de dovezi aduse acesteia;
* Tema demisiei din GDS a d-lui Oprea, ca urmare a… premierii doamnei Nagâț și nu a d-lui Paul Cornea (și a unei liste de alte 7-8 motive, cu rol clar decorativ.)
Tocmai acest nejustificat amestec al genurilor ‒ nu doar excesul de patetism pe care singur și-l recunoaște în articolul de sǎptǎmâna aceasta ‒ mi se pare cǎ l-a expus avalanșei de reproșuri care s-au fǎcut auzite în comentariile la cele douǎ articole. Comentarii care la rândul sunt aproape toate inspirate, în proporții variabile, de aceeași apetențǎ pentru scandal și colportaj iresponsabil.
Apetențǎ de la care dl Dorin Tudoran nu face din pǎcate decât în insuficientǎ mǎsurǎ excepție. (A cǎrui solidaritate, cu mândrie proclamatǎ, pentru un turnǎtor plǎtit mi se pare într-un jalnic contrast cu intransigența disprețuitoare fațǎ de “colaboratorul” Giurescu.)
Domnilor din elita intelectuala…Nu sunt in Liga dvs.,ci intr’una ceva mai jos:sunt inginer si mi-am facut treaba nu numai…la intern,ci si prin pe alte meleaguri.Mi-am facut treaba bine.Cum lucram si cu specialisti straini,iar numele meu era cam grau de pronuntat,mi se spunea ,,romanul ala,care le rezolva…”Ma uit la dvs. ,stau si ma intreb:oare va faceti treaba bine?Daca da,atunci dece atata incrancenare intre dvs.?Nu cred ca la vecini este atata paruiala intre ,,intelectuali,asa cum,vad,ca e la noi?Un fel de…,,care,pe care”,zau asa.A fost nevoe de Herta Müller ca sa zica lucrurilor pe nume,ce a fost,ori cum a fost…Apuci sa citesti ceva de un scriitor ,,de-al”,nostru,incepe sa-ti si placa uneori,si hop!,vine un confrate si-l balaceste,de-ti vine sa dai,si sa fugi…E o haraiala fara de sfarsit,si,nu rare ori,cu un verbiaj cu multe semne de intrebare,nu rare ori, chiar cu lovituri sub centura…
Fara suparare,e pararea unui…ne-intelectual,dar cititor asidu de literatura buna.
Se zice că, ”DE PREA MULȚI COPACI, NU SE MAI VEDE PĂDUREA”.
Toate COMENTARIILE sunt lungi și întortochiate încât NU MAI ÎNȚELEGI NIMIC și ESENȚIALUL DISPARE.
Dacă dna GERMINA NAGÂȚ a putut fi Premiată anul acesta , este ”SFÂRȘITUL LUMII !”. nU ȘTIU cine-I CONTROLEAZĂ ACTIVITATEA dar, nu mă miră citind CINE a făcut parte din COMISIA de PREMIERE și CINE a fost PREMIAT și în trecut.
Nu mă miră că DORIN TUDORAN este mulțumit de CNSAS și de dna NAGÂȚ ; a fost SERVIT cu TOT ce a vrut să afle în DOSARELE CNSAS-ului.
Mai citiți cărți de MEMORIALISTICĂ, citiți ”CANALUL MORȚII-Martor” a lui Valentin HOSSU-LONGIN să vedeți prin CE CHINURI ale IADULUI au putut trece oamenii în perioada dejistă-stalinistă ! Citiți ”FALS TRATAT DE MANIPULARE” a Anei Blandiana !. DE CE acești oameni STAU LINIȘTIȚI în BĂNCILE LOR și nu se AGITĂ atâta în chip de ”DIZIDENȚI” ?
NIMENI nu-i VINOVAT că TORȚIONARII și-au terminat zilele NEPEDEPSIȚI și bucurăndu-se de viață ? ”PROCES COMUNISMULUI” ? Nu numai că nu a existat, din contră i-a ACOPERIT și continuă să-i ACOPERE pe comuniști !
Marius Oprea a căutat MORMINTELE celor ce nu se cunosc (am exemple de cunoștiințe).
”VÂNĂTOAREA de VRĂJITORI” pe care o continuați cu frenezie INFESTEAZĂ ATMOSFERA făcând-o de nesuportat.
INCETAȚI ! Nu încerc să vă ”caut la bani mărunți” pentru că nici voi nu sunteți FĂRĂ PĂCATE !
@un optimist
Pesimismul meu nu este nici metafizic, nici psihologic, ci doar polemic fata de doctrina optimista, de un stangism ingust, a celor de la OC, ca sa nu mai vorbim D Critic Atac.
Calomia dlui Oprea o gasiti intr-un articol anterior acestuia, unde spune ca d-na Nagat l-a turnat. Or, o astfel de acuza e grava, mai ales tinand cont de pozitia doamnei in CNSAS si fara probe e o calomie.
Bineinteles ca trebuie discernamant in emiterea unor verdicte. De altfel Dl Giurascu nici nu a primit verdictul de turnator de la CNSAS, desi, in dosare se vede ca a fost partenerul onest al Securitatii mai bine de 20 de ani. Asadar cine e lipsit de discernamat in acest caz, D-na Nagat care respecta legea si judeca cu nuante cazurile, sau Dl Oprea care vrea sa-l scoata pe D. Giurascu un erou si pe fosta sa colega o turnatoare?
Cam asa stau lucrurile, daca le privim dincolo de doctrine.
Iar comportamentul actual al academicianului, care joaca politic cu un securist si turnator dovedit, cu un penal deja condamnat ca Voiculescu nu va spune chiar nimic?
Vindecarea lunii noastre nu poate veni decât dupa ce vedem limpede care este cauza bolii. Iar boala e veche.
Si ca sa vedeti lucrurile mai clar, sau macar sa aveti si o alta perspectiva de le privi cititi si asta:
http://www.contributors.ro/editorial/aterizarea-fortata-a-lui-marius-oprea/
Poate că pesimismul vă împiedică, domnule Pesimsist, să citiți cu atenția necesară unui comentariu, textul lui M. Oprea. Unde e calomnia? Omul a relatat două episoade: unul din timpul facultății și unul din ”istoria recentă”. Memorialistică, altfel vorbind. În rest, cred că nu trebuie să aplicăm o judecată la grămadă, ci una bazată pe discernământ, pentru că altfel, aplicând ”la metru” sancțiuni pe bandă rulantă, riscăm să decridibilizăm întreg demersul. A luat dl. Giurescu bani pentru vreo delațiune, a dat de bunăvoie informații care să fi condus la distrugerea profesională a vreunui coleg, a urmărit domnia-sa prin aceste acte să acceadă la vreo funcție prin instituțiile în care a lucrat, și-a îndepărat în felul acesta vreun rival? N-aș spune. Poate a fost mai ușor de intimidat și de convins să scrie notele alea, dar conținutul lor nu spune nimic despre ”mlaștina morală” în care încearcă unii să-l înece cu opera sa cu tot. Nu e productiv să amestecăm tot cu tot. Va ieși un ”ghiveci măcelăresc”, din care ne vom alege doar cu atributul din sintagmă. Puțin calm și o altă perspectivă poate fi începutul unei vindecări chiar și de pesimism. De altfel, deși autorul se circumscrie viziunii dvs. când afirmă că știe că nu există reconciliere, eu cred că tocmai discutând echilibrat unii cu alții pune un început timid vindecării. Altfel, în ce lume ne creștem copiii? La umbra resentimentelor și a răzbunării cresc oameni singuri hrăniți cu ură și suspiciune.
pavel: Spuneaţi că sînteţi de bună-credinţă, şi v-am luat în serios. Dar dv postaţi şi aici ce aţi pe blogul lui Dorin Tudoran. Atunci, buna dv credinţă e credinţa că aveţi dreptate şi că trebuie să v-o căutaţi unde vi se poate da, dacă acolo n-a fost vizibilă. Bună-rea, credinţa e act unilateral de conştiinţă, n-are de ce fi atacată. Abuzul de limbaj, însă, poate fi evidenţiat. Dacă nu cumva, de ignoranţă să fie vorba – multă lume-şi închipuie că numai credinţa sa e bună.
–
Dl Oprea nu (mai) este atent la ciudăţenia vieţii noastre româneşti. Mai ales, la una dintre ele – uşurinţa cu care unul şi-acelaşi om poate aluneca de pe piedestalul de anticomunist, antisecurist, antidemocraţie şamîdî. Sub piedestal, căscată, gura lacomă a lumii dornice de sînge.
E indubitabil – trăim într-o societate a cărei notă dominantă este violenţa. Din varii cauze – niciuna de bine – lumea noastră-i încrîncenată, suspicioasă la maximum, isterică – la bază; nervoasă – la vîrf. Astfel că pînă şi din nimic se poate isca un vîrtej care să măture instant reputaţie, respect, prezumţie de bună-credinţă. Dar cînd nu-i din senin ci din propria iniţiativă a cuiva socotindu-se deasupra oricărei bănuieli, în virtutea trecutului său eroic (ori acreditat ca atare)?
Or, dl Oprea tocmai asta face – sfidează nervozitatea lumii dimprejurul său, şi-aşa copleşită de trăiri paroxistice. Probabil fiindcă-i derutată, e copleşită. Ce minte să mai rămînă teafără cînd toate sînt aşa amestecate şi interşanjabile, încît – bunăoară – unul şi-acelaşi om poate fi concomitent şi erou, şi victimă, şi complice al călăului? Zău aşa, nu cerem prea mult de la bieţi oameni şi-aşa răzbiţi, aproape, de duritatea luptei pentru existenţă normală – ce-a mi fi şi-aceea, azi?
Pentru asta sînt buni prietenii, să-ţi sară-n ajutor cînd te clatini pe piedestalul acela, să-ţi întindă o mînă, să-ţi dea şansa de a te explica şi a te redresa.
Dl Oprea refuză ajutorul lor. Orgolios? Neînţeles? Intratabil?
N-am cum şti. N-am cum nici motivele sale – venind fie dintr-o surpare interioară, fie dintr-o conjunctură poate prea complicată pentru a-i găsi soluţia corectă.
În unele pasaje, pare a avea nevoie de înţelegerea vechilor săi prieteni. În altele, pare a-i da dracu’, cu „prejudecăţile” lor cu tot. Oricum, n-are cum fi vina acelora că nici măcar dl Oprea nu ştie bine ce-ar vrea. Ori, dacă totuşi ştie, nu-i în stare să comunice, nu-i decît să pretindă garanţii în alb. Daca aşa-i, atunci dl Oprea neglijează realitatea că şi prietenii aceia vin din aceeaşi zonă a rezistenţei aproape autodistrugătoare, ca şi d-lui. Prin care şi-au oţelit şi inimi, şi convingeri – cum şi dl Oprea şi-a, chiar dacă ale sale dau impresia că şi-ar dori alt număr atomic – de titaniu, poate.
Oricît mi-aş dori, nu mă pot abandona sentimentalismului de a doini cu jale: Vai, ce trist!
Sînt prea multe exemple – din care se poate face o lege, chiar – de foşti camarazi de arme, ajunşi la cuţite după sfîrşitul luptei. Mai ales victorioşi fiind, dihonia dintre ei e parcă inevitabilă.
Din lipsa cauzei comune, mă gîndesc. A dispărut duşmanul comun, fiecare din vechii combatanţi trebuie să-şi găsească drumul într-o lume paşnică. „Sindromul Vietnam”, bunăoară, arată cît de nejutoraţi pot ajunge eroii cîmpurilor de bătălie pe viaţă şi pe moarte. Deveniţi dependenţi de excesul de adrenalină, foştii combatanţi nu se pot acomoda cu situaţii de toată jena, în care adrenalina nu-şi are rostul. Şi-atunci, caută a crea situaţii dornice de adrenalină, să poată-n continuare trăi periculos. Altfel, viaţa n-are farmec pentru ei. Altfel, i-ar bîntui gîndul sinuciderii.
Nu pare a fi cazul dlui Oprea, care-ar avea nevoie, acum, de nişte copîrşeie, nu de polmeici nervoase. Care-a avut o epifanie, într-un pîlc de plopi, alături de deţinuţi de drept comun. Mă tem să nu se fi simţit aidoma Cuiva răstignit între tîlhari.
Tristule zici: „La naiba, doar a candidat si a castigat brat la brat cu Voiculescu…”
Dar din partea carui partid si cu cine „brat la brat” trebuia sa candideze dl Gurescu? Cumva pe listele UDMR, ca tot il urasc de moarte maghiarii?
Poate ca nu stii ca Dorin Tudoran i-a fost consilier lui Voiculescu pe care-l „pupa” atat in vazul cat si in „dosul” lumii.
Asa ca, tristule, daca nu stii cine cu cine defileaza in Romania si in afara ei nu te mai baga ca musca-n lapte si in orice caz, nu ceea ce-ai zis tu mai sus n-are nici-o legatura cu subiectul articolului.
E ciudat ca dl Oprea gaseste diverse scuze pentru diversi prieteni, care, din diverse motive, au acceptat sa colaboreze. Compasiunea are legatura mai ales cu pozitia acestora, unii scriitori importanti decedati, altii academicieni octogenari.
Nu mai intelegi nimic. Cine este de fapt acest om care parea a fi unul dintre putinii justitiari anticomunisti.
Acum ii ia apararea lui D. Giurascu, care, dincolo de colaborarea cu voie sau de nevoie cu securitatea cea veche, presteaza in cel mai desantat mod pentru cea noua. La naiba, doar a candidat si a castigat brat la brat cu Voiculescu…
Chiar nu mai are nimeni discernamat? n-or mai fi adevarate vorbele batranilor cu cine se aseamana se aduna…
Mai trista este maniera cel putin ciudata a dlui Oprea de a o acuza, de fapt, calomia, pe dna Nagat. Daca are dovezi ca l-a turnat sa le dea in vileag. Altfel, de frustrari, minciuni si lacrimi sunt pline rigolele lumii noastre.
WOW! Asta da eveniment, greu de crezut si explicat! Hai sa avansam cateva ipoteze. Poate ca lui Tudoran i-a fost impusa colaborarea cu Tismaneanu pentru „linsarea publica” a domnului Marius Oprea! Si daca da, de cine si de ce? Ar fi posibil ca Tudoran sa fie santajabil? De ce nu, ca doar n-o fi fost sau e „icoana de biserica”?
@un sorisso: ei, nu sint chiar toti „intelectualii cetatii”: o mica parte din rindul exceptiilor e de gasit pe lista protestului celor 500…
In esenta, mereu aceleasi! Incapacitate de obiectivare, orgolii, lipsa educatiei
dialogului (public), interese culte si oculte…etc.
Din pacate se poate exemplifica trista realitate cu… aproape toti asa zisii
„intelectuali ai cetatii”. Astazi este randul domnului Marius Oprea:
Asa cum am (si i-am) mai spus, in repetate randuri:
a. Talentul literar nu face casa buna cu meseria de istoric. Deja „stiinta istoriei” are,
in raport cu suratele ei, vulnerabilitati legate de subiectivism si responsabilitate, mai ales
la capitolul istorie contemporana.
b. Poate fi ignorata cauzalitatea intre evenimentele „istorice recente”:
1. Inlaturarea (nedreapta) a dlui M. O. de la conducerea institutului pe care l-a creat,
si
2. Campania resentimentara ce a urmat, de „analiza obiectiva” a vietii presedintelui in
exercitiu ?
Ca veni vorba, cam ce credeti ca or fi gandit cei carora le recomandati postul dvs vacant
spre a fi oferit celui pe care, o stiu bine aceia, l-ati gratulat precum ati facut-o ?
Meritele presedintelui nu sunt, e o evidenta si pentru sustinatorii sai, legate de
„dialog social”.
c. Ce parte din arhitectura interna a dlui M.O. a preferat acest dialog public taios, in
locul unor simple raspunsuri la scrisori private adresate de prieteni (azi, fosti…) ?
d. Ce „gena lipsa” nu-i permite aceluiasi domn M.O. sa sesizeze evidente de ordin etic,
precum:
1. Directa sa relatie cu istoricul Giurescu face interventia sa subiectiva, sau
2. Care este „valoarea” descrierii in public a unor penibilitati (care pot fi si
adevarate, nu asta-i problema!) precum scena cu dna Nagat si lacrimile sale de cainta ?
Spuse acum, cand sunteti ” la cutite”; pana astazi era totul lapte si miere ?
e. Care or fi motivele istoricului si, la acel moment, membru GDS, ca sa se ofuscheze in
asemenea masura pentru ca dna Nagat a fost preferata, in acordarea premiului,
profesorului Cornea ? Care, pe foarte buna dreptate, a fost omagiat ca savant si profesor
acolo unde se potrivea. Care sa fie meritele „de dialog social” ale domnului profesor
Cornea ?! Cat o priveste pe dna Nagat (pe care n-o cunosc), a fost premiata activitatea
CNSAS, pe care o personifica. Dincolo de modul in care fiecare judecam aceasta
activitate, rolul sau social imi pare evident.
f. Daca legea v-a obligat sa mergeti la proces ca sa depuneti marturia cu pricina, de ce
n-ati spus DOAR asta, domnule Oprea ? Nu era mai simplu decat sa dezvoltati subiectul,
in registru polemic si cu consecintele de care „beneficiati”, in OC ?!
g. Revenind la academicianul si profesorul Giurescu, ce v-a impiedicat sa „compensati”,
printr-o „tacere de aur”, datoria ce i-o purtati cu un simplu raspuns la o intrebare care
e pe buzele tuturor:
Lasand la o parte „pacatele de tinerete”, dovedite au ba, scuzabile au ba, ce cauta
distinsul critic al demolarilor in postura de vicepresedinte al partidului care, de la
extinctia Romaniei Mari, are-sper ca macar asta stiti- cea mai mare densitate de
securisti per membru din tot „spectrul” (bun termen!) politicii romanesti ?!
Aceasta „ofuscare publica”, practicata ca semn distinctiv al maretei intelectualitati din
Ro, are un registru variat, mergand de la ironia fina pana la radicalismul tsatsei
mioritice. Dar un lucru e cert: rezultatele sunt aceleasi, si se vad.
Nu domnule Tudoran, parerismul moralizator nu e my cup of tea, asa ca va las dumneavoastra placerea de a fi cariatida si supraeul societatii civile de 3 ori pe saptamana pe multiple bloguri si platforme.
Domnule Tudoran,
Departe de mine intenţia de a vă enerva cu cele câteva reflecţii pe care mi-am permis să le postez şi la dvs. „acasă”. Nu vizitezi un om ca să-i ceri socoteală. Nu asta am făcut. Nu v-am somat să îmi mărturisiţi motivele care vă despart tocmai acum de fostul dvs. prieten. Nu e treaba mea să ştiu mai mult decât aţi spus public.
Nu ştiu de ce s-a izolat dl. Oprea, de ce nu a răspuns la mail-uri, de ce nu a returnat telefoane. Cred, însă, (în această cheie am citit eu scrisoarea dumnealui) că v-a adresat această epistolă tocmai în încercarea de a restabili un contact. Presupun că v-a răspuns dvs. şi d-lui Antonesei (şi nu d-lui Tismăneanu) considerându-vă oameni care i-ar fi putut înţelege cu bună credinţă explicaţiile, argumentele, poziţia. Şi aici e locul să îmi cer scuze, eventual, pentru ambiguitatea textului anterior. Nici pe departe nu am asociat tonul scrisorii dvs. cu cel al d-lui Tismăneanu, dar dacă am vorbit despre „tribunalul purilor”, a fost tocmai pentru că ştiţi ce înseamnă o execuţie publică.
Şi, iarăşi, nu ştiu dacă dl. Oprea este în căutare de alţi prieteni (după cum este atacat în ultima vreme, cred că ar sufla şi în iaurt) dar, cu siguranţă, după tonul scrisorii sale, este afectat de răceala şi de severitatea cu care îi amendaţi atitudinea faţă de Profesorul Giurescu.
În fine, nu am eu ce căuta în relaţia sau fosta dvs. relaţie de prietenie cu Marius Oprea. Din păcate, până la urmă, fiecare dintre dvs., şi aici mă gândesc la toţi cărturarii din generaţia dvs., care împreună aţi fi putut fi o forţă care să înfăptuiască mult invocata reformă morală, veţi rămâne câte o insulă într-un arhipelag a cărui geografie nu o va mai învăţa nimeni.
Cu respect, Pavel Şerban
P.S. Şi, da! Sunt un om de bună credinţă.
Noroc ca ati ramas dumneavoastra cariatida sau bronzul hartii morale a Romaniei.
@Pavel
Pentru ca ati postat comentariul dvs. de aici si la mine pe blog, postez aici si raspunsul meu de acolo:
Nu cred ca am obligatia sa va dau amanunte in legatura cu motivele pentru care m-as scutura de un prieten. Nu am nici macar obligatia sa va spun ca ma scutur ori ba. Tot ce fac este sa va sugerez sa cititi scrisoarea mea intredeschisa catre dl Marius Oprea. Citind-o si comparand-o cu randurile mele de azi adresate dlui Marius Oprea s-ar putea sa ajungeti sa va puneti intrebarea pe care mi-am pus-o si eu astazi cititind textul dlui MO in Observator cultural: cum de a gasit vreme prietenul meu Marius sa scrie acest raspuns, dar nu a gasit niciodata vreme in ultimii ani sa-mi raspunda la vreunul din mesajele trimise, la niciuna din incercarile de a-l contacta?
Daca nu mi-a fost “inconfortabil” sa-l numar pe dl MO printre prietenii mei cand i-a fost cu mult mai greu ca astazi, de ce as fi avut probleme sa-l numar si azi printre prietenii mei?
Daca tot va permiteti impolitetea de a pune atitutinea mea — de-a lungul timpului, inclusiv azi — fata de dl MO in aceeasi “gama cromatica” cu textele si actele dlui Vladimir Tismaneanu fata de dl MO, va sugerez o tema de gandire: cum de a gasit timp dl MO sa le raspunda prietenilor sai Dorin Tudoran si Liviu Antonesei, dar nu a gasit de cuviinta sa raspunda “textelor inveninate” (categorisirea va apartine) ale dlui VT?
Niciun om de buna-credinta nu poate gasi nici in Scrisoarea mea intredeschisa, nici in raspunsul de astazi insinuarea ca dl MO “s-a contaminat de ideologia pe care a condamnat-o”. Sunteti un om de buna-credinta ori nu?
Nu am propus si nu pretind ca fac parte din vreun “tribunal al purilor”. Tot ce am facut in textul meu despre informatiile aparute in legatura cu necolaborarea dlui Giurescu cu Securitatea si in Scrisoarea intredeschisa catre dl MO a fost sa propun folosirea unei cantitati fie si minime de logica in discutarea datelor problemei.
Nu-mi pomeniti tocmai mie de pedepsele administrate celor care “calca alaturi de drumul trasat”; administrate de prieteni, fosti prieteni, propagandisti ieri — de stanga, azi — de dreapta sau viceversa.
Nu mi-am permis sa-i sugerez nici prietenului Marius, nici dlui Marius Oprea sa faca vreo penitenta. I-am sugerat doar ca unele argumente pe care le foloseste sau sunt folosite de alti aparatori ai dlui Giurescu mi se par subrede; altele chiar ridicole, cum ar fi conditia “eu va dau informatii, iar dvs., Securitatea, imi promiteti ca nu le folositi impotriva celor despre care va dau informatii…”
Sunt sigur ca dl Marius Oprea va gasi foarte repede oameni de mai mare nadejde ca mine pe care sa-i poata considera, cu adevarat, priteni.
Angajamentul de disident si cercetator al lui Marius Oprea nu lasa loc la indoieli. La indoieli lasa loc mai degraba evolutiile lui Vladimir Tismaneanu, Andrei Plesu si vai, ale lui Dorin Tudoran. E suficienta putina buna-credinta pentru a descoperi varianta plauzibila : s-a contaminat MO de criptocomunism sau i se platesc niste polite?
Exceptional mesaj! Vorbiti de prietenie? Of, greu.
Vorbiti ca „nimeni nu mai acceptă că nu deţine adevărul absolut şi pentru că fiecare consideră că harta lui este singura care conduce spre destinaţia corectă”? Ce-i de facut? ma intreb si eu, ca prostu’.
Dezbatere, dialog, argumente, „audiator et altera pars”, civilitate – nu exista.
Ce-i de facut?
Cât de uşor vă scuturaţi de un prieten incomod, domnule Dorin Tudoran. De un om pe care acum, pentru delictul de opinie faţă de „lumea bună”, îl pun la zid toţi intelectualii „de dreapta”. Pentru îndrăzneala de a fi respectat legislaţia care-i impunea să se prezinte la tribunal ca martor al unui securist, pentru îndrăznneala de a fi apărat un istoric cu operă, pentru îndrăzneala de a-l fi înfruntat pe Traian Băsescu atunci când toate „numele mari” şi-au aşezat condeiele în slujba lui. Aşa a devenit Marius Oprea un „proscris”.Ar fi fost inconfortabil să-l mai număraţi printre apropiaţi. Tot felul de comentatori, repezindu-se să ridice piatra, fără să-i fi citit cărţile, fără să-i fi urmărit activitatea, fără să-i fi observat, chiar şi sporadic, parcursul, îl acuză de toate relele pământului. Chiar şi pe blogul dvs. Scrisoarea dvs. ca şi textele înveninate ale d-lui Tismăneanu insinuează fie că Marius Oprea s-a contaminat de ideologia pe care a condamnat-o şi pe ai cărei „implementatori” i-a „vânat” atâta vreme, fie că şi-a vândut conştiinţa pe câţiva arginţi. Nimeni nu s-a mai obosit să constate şi dacă există vreo umbră de adevăr în asta. Sunt sute de oameni care îl cunosc, dar care au altă treabă decât să scrie pe forumuri, şi care ştiu cât de modest trăieşte cel căruia de astăzi i-aţi anulat calitatea de prieten. Ar fi trebuit să ştiţi, dacă i-aţi fost apropiat, că un asemenea om nu şi-ar trăda pentru nimic în lume valorile în care crede. Eu cred că o ştiţi, dar viciile de comunicare cu dumnealui, cele pe care le „acuzaţi” în scrisoarea „întredeschisă”, trebuie să vă fi supărat. Între prieteni, asta se iartă. Oamenii nu se schimbă, d-le Tudoran, însă căutările şi răspunsurile pe care le găsesc, le trasează alte itinerarii. Prietenii buni sunt puţini, oamenii dintr-o bucată şi mai puţini, de aceea la ei nu se renunţă. Chiar dacă ni se pare că greşesc. Îi ascultăm, le acordăm prezumţia de nevinovăţie şi aşteptăm până îi înţelegem din nou. Ceea ce se întâmplă acum cu mâna de intelectuali care mai contează în această ţară, atomizarea puţinelor grupuri pe care le constituiseră este cu adevărat trist. Nimeni nu va scăpa de acest tribunal „al purilor”. Pe rând, când va călca alăturea cu drumul trasat, fiecare va fi judecat. Şi dacă nu face penitenţă, va fi exclus. Cum este astăzi dl. Oprea. Pentru că nimeni nu mai ascultă pe nimeni, pentru că nimeni nu mai acceptă că nu deţine adevărul absolut şi pentru că fiecare consideră că harta lui este singura care conduce spre destinaţia corectă. Ce risipă!
A compara cedarea DETINUTILOR POLITICI din teribilele inchisori dejiste cu Ministerul de externe ceausist e cel putin lipsit de bun simtz. Admit ca s-ar putea ca unii sa aiba vocatzia de „sursa informaticiana”. Marius Oprea: fa un exercitiu strict psihologic si intreaba-l pe Dinu Giurescu cu ce ocazie si in ce companie a revenit in Romania in mai 1990.
In comentariul meu, evident „parti”, nu „partis”
Draga dle Marius Oprea,
1. Ma numiti de doua ori “Dorine/draga Dorine” si de doua ori “domnule Tudoran”. Hai sa va ajut sa iesiti din aceasta dilema a comunicarii. Deci, din acest moment doar “Dle Marius Oprea.”, “Dle Dorin Tudoran”.
2. Nu am afirmat niciodata ca nu aveti “expertiza politologica” “în istoria regimului communist.”
Expertiza dvs practica am mentionat-o nu o singura data.
3. Nu am participat niciodata la ingroparea dvs sub o avalansa de venin. Dimpotriva, intr-un moment in care ati fost improscat cu venin (nu doar venin teoretic, ci si venin practic – indepartarea, printr-o farsa democratica, din fruntea unui institutii pe care ati creat-o) am ”redirectionat” o parte a veninului spre mine, spre a va proteja pe cat (mai) era posibil.
4. Adevarat, nu eu am savarsit reforma morala in Romania. Au savarsit-o altii, cu un succes orbitor. O reforma morala a unei societati nu poate fi proiectul unui singur om. Tot ce poate face un om este sa aiba grija de propria-i reforma morala, dupa care sa se mentina intr-o buna forma morala. Dar nici asta nu e treaba usoara.
5. Ma includeti printre destinatarii unei intrebari raspicate: ”Pe cîţi atitudinea voastră corectă i-a trimis în fața justiţiei, răspunzînd la acuzarea de genocid?” Va raspund pe cat pot de raspicat: spre deosebire de altii, nu am ocupat niciodata vreo functie in prerogativele careia sa se fi aflat trimiterea in justitie a unor oameni vinovati de genocid.
6. Invocarea tragediei detinutilor politici pentru a explica presiunile uriase sub care unii dintre ei au cedat, devenind informatori ai organelor de represiune, este corecta. Am scris in repetate randuri ca exista o categorie de oameni pe care nu ma incumet sa o judec pentru colaborare – tragica familie a detinutilor politici. Nu am trecut prin iadul unei puscarii politice, nu am cum sti daca as fi rezistat pana la capat. Nicolae Carandino mi-a povestit candva ca a vazut in puscarie oameni care au rezistat, ani si ani, ca niste sfinti umilintelor si torturii, pana intr-o zi, cand au capotat in fata unui blid de terci. Nimic mai omenesc decat o asemenea experienta. Numai ca, in cazurile care au starnit discutia de fata nu despre detinuti politici este vorba.
7. Stefan Aug. Doinas mi-a fost un prieten foarte apropiat. Nu m-am dezis de el in fata unor probe care il incriminau. Adrian Marino mi-a devenit, pe la mijlocul anilor 90, un om foarte apropiat. Nu am fost de partea celor care l-au linsat. Dimpotriva – l-am aparat. Doinas si Marino au fost detinuti politici. Altii nu au fost.
8. Profesorul Dinu C. Giurescu nu-mi este dusman, nu am vreo aversiune fata de Domnia Sa. Pozitia mea in cazul ”Darius”/”Neculce” nu este colorata de vreun partis pris. M-as bucura ca probele de maine sa-l exonereze deplin pe dl Giurescu – moral, caci juridic nu e acuzat de nimeni. M-as bucura ca maine sa am motive sa afirm public ca lectura facuta documentelor de ieri a fost incorecta. Numai ca azi nu este inca maine.
9. Episoadele din studentie si cel in care dna Germina Nagat v-ar fi cerut iertare, cu lacrimi in ochi, raman, dupa umila mea parere, de elucidat intre dumneavoastra doi.
10. In finalul textului dumneavoastra marturisiti: ”Asa inteleg eu sa fiu confuz si patetic. E felul meu de a fi.” Marturisesc la randu-mi ca mi-ati fost foarte drag si pentru acest motiv lipsit de importanta as fi dorit sa fiti mai putin confuz. Inteleg acum ca dorinta mea era usor patetica. Ramaneti, domnule Marius Oprea, asa cum intelegeti a fi, asa cum va este felul. Consecventa e mama intelepciunii.
Cele bune,
Dorin Tudoran