O fată de la Carei

Prin Mic jurnal cu amintiri de Nadia Anghelescu, carte care se adaugă unui număr impresionant de apariţii postrevoluţionare, genul cunoaşte o continuare şi o ilustrare; dar şi o variaţie tipologică semnificativă, ce face cartea de faţă memorabilă. Autoarea, încercînd să se urmărească de-a lungul propriei biografii, nu polemizează cu strădaniile autoeroizante ale altor memorialişti ori diarişti autohtoni. Îşi vede de drumul său, nu numai în viaţă, ci şi în traiectoria acesteia, reconfigurată metodic şi cu un vădit talent reconstitutiv. Dar tipul celălalt de scriitură (de un subiectivism inflamat şi de o egolatrie fie simpatică, fie jalnică) este evitat programatic, în toate paginile cărţii.   Aceasta mixează ingenios structurile: a amintirilor ce se înşiră într-o suită cronologică ori asociativă şi a jurnalului care centralizează stările din prezentul celui care îl ţine. Parcurgem, cum spune Nadia Anghelescu, nişte amintiri „datate“, încadrate „într-o schemă de jurnal“. Justiţiarismul post factum, răfuielile, crizele de personalitate, conspiraţionismul şi paranoia ce dau savoare, pînă la un punct, jurnalelor de autori autohtoni neînţeleşi, neapreciaţi, mal-aimés, par – şi sînt – dintr-un scenariu diaristic la antipodul celui tranzitiv, echilibrat şi pudic al autoarei. O decenţă rară şi o căutare meticuloasă a semnificativului dintr-o existenţă înscriu această carte în galeria, […]