„Greva foamei a reprezentat singura soluţie pentru mine“

Pe 21 decembrie 2013, prahoveanul Alexandru Popescu a intrat în greva foamei, în semn de solidaritate cu sătenii din Pungeşti. Şi-a instalat sacul de dormit şi un adăpost improvizat în faţa Teatrului Naţional din Bucureşti, s-a aprovizionat cu ceaiuri naturiste şi a scris pe un banner următoarele revendicări: retragerea jandarmilor din Pungeşti, anchetarea imediată a abuzurilor Jandarmeriei, interzicerea explorării şi exploatării prin fracturare hidraulică, pedepsirea vinovaţilor. A ieşit din grevă după douăzeci şi două de zile, la insistenţele medicilor, însă mişcarea de rezistenţă care îi poartă numele merge mai departe. Alexandru Popescu are 45 de ani şi lucrează ca anticar în Ploieşti. Cînd am vorbit cu dumnealui, era în drum spre Pungești, unde merge să li se alăture celor care se împotrivesc şi acum Companiei Chevron.   Timp de douăzeci şi două de zile, aţi făcut greva foamei în faţa Teatrului Național din Bucureşti. De ce? Greva foamei a reprezentat singura soluție pentru mine, în acel moment. Am început-o pe 21 decembrie, cînd simţeam că nimic din ceea  ce făceam noi, ca popor, nu avea rezultat pe termen lung. De asemenea, abuzurile Jandarmeriei m-au făcut să mă gîndesc îndelung şi serios la felul în care merg lucrurile în România. Mă […]