Scrisoare de bună vecinătate către Ucraina şi Rusia
- 05-03-2014
- Nr. 713
-
Maria-Paula ERIZANU
- Actualitate
- 21 Comentarii
„Уж сколько их упало в эту бездну,/ Разверэтую вдали!“ („Ah, cîţi au pierit în această beznă,/ S-au dus în vîrtejul vîntului“) Marina Ţvetaeva Dragi vecini, Vă scriu pentru că nu ştiu ce altceva pot face de atît de departe. Am fost şi noi în Crimeea şi am urcat Romancoşul şi am coborît, la două noaptea, cu două lanterne la douăzeci de oameni, şi lingua franca era rusa – directorul taberei era un tătar rus din Chişinău, eu aveam unsprezece ani şi nu ştiam o boabă de rusă, decît „я не говорю по русский“ („Nu vorbesc rusa“). „A как ты сейчас говоришь?“ („Dar acum cum vorbeşti?“), mă întrebau fetele de la dansuri care voiau să intre în vorbă – eu începeam să le vorbesc în română. În tabără, în Krasnoperekopsk, am învăţat să zic şi „я сошла с ума, мне нужна она“ („Mi-am ieşit din minţi, am nevoie de ea“) de la Grişa, care era îndrăgostit de Catia şi îi cânta TaTu, în timpul somnului de la amiază, în curte, la fereastră. Ea nu îl iubea. În ucraineană am învăţat un singur cîntec – Пiдманула, пiдмала (M-ai minţit, m-ai minţit). Am fost şi noi, basarabenii, în piaţă, la Chişinău, dar am […]
Nu m-am incumetat la Esenin, deoarece:
* Nu sunt traducator de poezie; redarea celor patru poezii ale lui Cinnov au fost o incercare de moment, rezultat al dorintei de a dialoga pe acest forum.
* Bietul Serghei fost deja tradus de George Lesnea.
* Poezia lui, cu parfumul si farmecul ei samanatorist „apres la lettre”, cu vitzeii, motanii, saniile, clopotzeii „hohotind pan’ la lacrimi” si scrisorile adresate „Poetilor Gruziei”, („Nikogda ia ne byl na Shiraze”, „Ruki miloi, para lebedei”) – si-a castigat o stranie popularitate la noi, ajungand sa-i puna in umbra pe Puskin, Tiutcev, Fet, Annenski, Blok, Belyi si toti ceilalti. Dupa cum reiese si din intrebarea pe care mi-ati pus-o.
Maestre Foartza, cred ca multi iubitori de poezie ar primi cubucurieo. Integrala villonesca a Dvstra. Au unde-i neaua de mai an? Dar unde-i si zapada de-altadata? Oare cum ar suna in versiune fortzesca?
Dle Moroianu, la Esenin v-ati incumetat?
Am citit si eu jalnica insailare autoreferentiala din Contributors. Astia ne sunt profesionistii adevarului, domnule Lucid?
Ce interesant de bine ar fi să nu confundăm Ocnele cele „necesare”.
Nu Toate ocnele sînt cele „benefice”, şi mai ales, nu pentru oricine, „purificatoare”.
Alunecarea printre „clişee” şi interpretări facile, sufleteşti, ne este prea la îndemînă.
Textul lui Liiceanu nu este decît o lamentabilă provocare,
a unui simplu elev de liceu din alte vremuri, de o naivitate „convingătoare”.
Despre OCNĂ, să nu umblăm cu ocaua mică !
Igor Cinnov ( astfel dezvăluit, pe româneşte altfel „spus”) O BUCURIE !
Omagii, Maestre (traducătorului !) !
Tălmăciri într-adevăr de prima mână…
Din păcate, domnule „lucid”, nu eu le-am făcut (şi-mi pare rău 🙂
Liubov Dostoievskaya (“Dostoievski în amintirile fiicei sale”): “La ocnă, tata nu numai că a priceput sufletul rus, dar s-a ocupat şi cu studierea Bibliei, singura carte permisă deţinuţilor. Probabil, în tinereţe el cunoscuse Biblia, aşa cum o cunosc de obicei tinerii din mediul lui,¬ adică superficial. Dar deja în fortăreaţa Petropavlovskaya a început să se adâncească în Biblie. La ocnă a continuat această lectură, citind de-a lungul a 4 ani doar Evanghelia.”
Vsevolod Soloviov (fratele lui Vladimir), despre o vizită făcută lui Dostoievski în arestul unde, în 1874, îşi executa o condamnare la două zile de închisoare pentru încălcarea unor reguli ale cenzurii:
“‒ Ţi-am povestit doar ¬ ¬‒ pe mine atunci soarta m-a ajutat, m-a salvat ocna… Şi îndată ce s-a decis, pe loc toate chinurile mi s-au sfârşit, încă din primele zile ale arestării. Când m-am trezit în fortăreaţă, credeam că acolo o să-mi fie sfârşitul, credeam că n-o să rezist nici trei zile şi ¬‒ deodată m-am liniştit. Doar ce-am făcut acolo?… Am scris ‘Micul erou’ ‒ citeşte-l, există oare în el vreo înrăire, vreun chin? Aveam vise liniştite, bune, blajine, iar apoi cu cât trecea timpul, cu atât mi-era mai bine. O! pentru mine asta a fost o mare fericire: Siberia şi ocna! Se spune: grozăvie, înrăire, se vorbeşte despre nu ştiu ce lege a înrăirii!… Nu există prostie mai mare! Eu acolo n-am făcut decât să trăiesc o viaţă sănătoasă, fericită, acolo m-am priceput pe mine însumi, scumpule… L-am priceput pe Hristos… l-am priceput pe omul rus şi am priceput că eu însumi sunt rus, că fac parte din poporul rus. Toate gândurile mele cele mai bune atunci mi-au venit în cap, acum ele nu fac decât să-mi revină, şi încă nu la fel de limpede. Ah, de-ai cunoaşte ocna!
Vorbea pe un ton atât de aprins şi de serios, încât n-am putut să nu izbucnesc în râs, îmbrăţişându-l:
Feodor Mihailovici, pentru ce anume să merg la ocnă?! Doar nu mă veţi sfătui să mă duc şi să omor pe cineva?!
El însuşi zâmbi.¬
¬ Da, fireşte… n-ai decât să cauţi altceva. Dar să ştii,¬ asta ar fi cel mai bine pentru dumneata. […] Ah, viaţa-i un lucru minunat; ce minunat e uneori să trăieşti! În cel mai mărunt lucru, în orice obiect, în orice vorbă ‒ câtă fericire!… Ştii, mă simt atât de bine astăzi: camera asta, gândul că sunt închis, că sunt deţinut, asta mi-aminteşte atâtea, atât de multe lucruri frumoase, şi uite, ¬mă gândesc: Doamne! Pe atunci, ce puţin îmi preţuiam încă fericirea; m-am învăţat atunci să mă bucur de toate; dar dacă s-ar întoarce acum vremurile acelea, m-aş bucura încă de două ori pe-atâta…”
Probabil inca o paradoxala afirmatie a lui Fiodor Mihailovici, desi si Nicu Steinhardt vorbea de libertatea capatata in inchisoare. Ca romanele lui Dostoievski se constituie intr-o noua Evanghelie o demonstreaza si textul de mare calitate al lui Liiceanu despre idiotul printz din Contributors.
Cat despre Puskin, Nikolai I era informat de politia secreta instituita de el dupa revolta dekabrista despre Dantes si Natalia si a lasat lucrurile sa evolueze simtind finalul favorabil autocratiei. Moartea – practic sinucidere – a tzarului ar trebui sa-i rascumpere oarecum obtuzitatea autocratica – a dansat frenetic la un bal si apoi a iesit in ger sa se racoreasca, capatand inevitabila pneumonie, se pare ca auto-fllagelare pentru esecul din razboiul krimlean – iar Crimeea!
De acord cu comentariul dvs, dar fara PS ! Consecinta logica ar fi ca adversarii lui Ponta & co sa fie fericiti daca vor fi trimisi la inchisoare (ocna !) …
Si mai este ceva: nu puteti face abstractie de ocupatiile ruse si sovietice niciodata !
…ORICE tzara (nu numai Rusia) trebuie sa-i cunosti limba din care-i deriva adevarata identitate?
Iar drept obstacole ale intelegerii, eu as cita:
* Atunci cand e vorba de Tolstoi (ale carui ultima editie de opere complete a aparut acum cativa ani in 100 de volume) – fixatia pe cele doua romane de mari dimensiuni (Razboi si Pace, Ana Karenina);
* Cand e vorba de Rusia insasi, reducerea ei la cele doua varfuri, punand „tot restul” in umbra (Dostoievski si Tolstoi). Consecinta fiind ca nu intelegem cu adevarat nici Rusia, nici pe cei doi titani ai spiritului ei.
PS Apropo de „obtuzul Nikolai” care (NU l-a lichidat pe Puskin, dar) l-a trimis la ocna pe Feodor D.: Sunteti la curent cu faptul ca „cel mai mare geniu al Rusiei” obisnuia sa declare aroape obsesiv perioda respectiva ca fiind „cea mai fericita”: din viata lui?
Ca sa intelegi o tzara ca Rusia trebuie sa-i intelegi oarecum limba „omeneasca”. Ticalosia acelui indemn „govori po chelovechestmu” pe care am intalnit-o acum peste 20 de ani cand am ajuns prima data la Chisinau arata necrutator afilierea „continentala” a rusilor.
… si eu cred ca succesul i s-a datorat specularii inclinatiilor celor mai putzin avuabile ale unui public plictisit – si gustului pentru ilicit al unei epoci care nu avusese inca revelatia pedofiliei si a abuzurilor impotriva minorilor.
In cu totul alta ordine de idei, m-ar interesa sa stiu mai multe despre ce anume studiaza autoarea acestor exceptionale notatii – si care i-au fost impresiile dupa primul contact cu societatea britanica actuala.
S-ar putea să zdruncine anumite judecăti definitive despre „fiară”…
PS Si totusi nu mi-ati precizat mijloacele folosite pentru descifrarea cazului „Valerian”…
Inca o data multzumesc pentru ca ni l-atzi revelat pe Cinnov. Vorba lui Baudelaire – via Alexandru Phillippide: „Atatea juvaeruri sunt/Uitate-n bezna si-n pamant/Dormind in veci necercetate”. Poeziile cinnoviene versus Lolita – Nabokov a mizat corect pe gustul occidentalului mediu, in fond literatura e azi si business.
Cat despre Rusia profunda ea apare uneori in marea arta si ne cutremura – vezi Tzar-ul filmat recent de Pavel Lunghin. Si geme Asia lui Genghis si Batu han in ea. Sper sa am timp sa vad si Ostrov-ul lui Lunghin, in sperantza ca Iisus va imblanzi pana la urma fiara latenta ce se preface adormita pe tronul celei de-a treia Rome.
Tot din “ultimul poet al Emigraţiei pariziene”:
**********************************
Они, пожалуй, полудики,
Но по-французски говорят.
B глухой столице Мартиники
Муниципальный тощий сад,
Мелькает юбочка цветная,
B бассейне луч на мелком дне,
И памятник напоминает
О Жозефине Богарнэ.
И профилем Наполеона
Украшен серый пьедестал.
О островок темно-зеленый!
Ты Корсикой, ты Эльбой стал.
И, наконец, святой Еленой —
Как много значат острова!
На Мартинике незабвенно
Звучат забытые слова.
Антильский ветерок струится,
Волнуя слабо цветники.
Креолочка, императрица!
Теперь вы где? Вы луч? Вы птица?
Ах, все на свете пустяки.
***
Sunt, ce-i drept, semisălbatici
Dar ciripesc pe franţuzeşte.
Sărmană, capitala Martinicii
Cu un parc municipal se mândreşte.
Sclipeşte fusta colorată,
La fund, bazinul poartă raze şi
Un monument ne aminteşte
De Josephina Beauharnais.
Şi cu profilu-i Napoleon
Păzeşte soclul obosit.
O, insulă neluată-n seamă!
Tu Corsica, tu Elba-i devenit.
Şi, la sfârşit, Sfânta Elena ‒
Ce multe insule pe lume!
Pe Martinica fără preget
Se-aud, uitate, -aceste nume.
Peste Antile se ridic-un vânt
Mişcând copacii din grădini.
Mică creolă, împărăteasă!
Unde mai eşti acum? Pe valuri, în lumini?
Ah, toate-s pe lume prostii!
***
Жил да был Иван Иваныч:
Иногда крестился на ночь,
Вдаль рассеянно глядел.
Жил на свете, как умел.
Жил на свете как попало.
Много в жизни было дел.
Сердце слабое устало,
Сердце биться перестало.
В небе дождь вздыхал, шумел,
Будто мертвого жалел:
Влаги пролилось немало –
Видно, смерть сама рыдала,
Близко к сердцу принимала
Человеческий удел.
————————
A fost odată un Ivan Ivanîci,
Noaptea-şi făcea uneori semnul crucii;
Rostul nu şi-l ştia foarte bine,
Viaţa-i trecea deseori ca prin ceaţă.
Trăia cum trăieşte oricine;
Avea multe treburi în viaţă.
Inima slabă n-a rezistat,
Bătăile inimii au încetat.
De sus, o ploaie picura,
Parcă pe mort îl jelea
Cu lacrimi căzute din cer.
Ai fi zis, moartea însăşi plângea,
Strâns la inimă primea
Soarta omului stingher.
@Lucid (Dincolo de excluderi şi anateme)
Anathema sit! Să-l scuipe oricare motan de treabă treabă – (Eminescu)
………………………………………………………………………………………………………
Iată strofa completată cu versul căruia i-aţi semnalat lipsa:
“Filistinii şi hunii, Agamemnon, capul lui Olofern,
Valerian, împăratul jupuit de viu,
Capul lui Ioan. Mântuie-ne, Emanuil!”
***
După cum vedeţi, de data aceasta, admiraţia pentru inegalatul Maestru v-a jucat o festă (atentie la „genus irritabile vatum”): postasem poemele cinnoviene sub sigla “…” din mai multe motive, printre care şi acela de a nu cădea în ridicolul traducătorilor care se simt mai importanţi decât poeţii pe care-i traduc, sau al interpreţilor mai importanţi decât muzicienii pe care-i interpretează.
……………………………………………………………………………………………………..
Paul Cernat este, vrem, nu vrem, unul din cei mai buni critici ai generaţiei sale, deci prezenţa lui în coloanele Observatorului nu poate fi decât salutată ‒ chiar şi de cei care ne delimităm de analistul şi partizanul politic cu acelaşi nume.
PS Sunteţi cumva acelaşi “lucid” care într-un comentariu de săptămâna trecută ne asigura că
“Rusia este profund asiată ‒ Ivan Grozny şi Stalin au fost culmile barbariei de acest tip ‒ şi trebuie să se intoarca acolo spre binele Europei şi al întregii lumi civilizate”? Dacă da, presupun că aţi folosit instrumentele traducerii automate pentru versul dedicat cezarului jupuit de viu. Dar chiar şi atunci, părerea mea este că sunteţi victima a nu puţine idei preconcepute, în opoziţie cu gustul pentru “Poezie şi Adevăr”…
Exceptionale traduceri (maestrul Foartza?). Pacat ca autorul „a sarit” randul despre jupuitul de catre persi imparat Valerian, dar „Capul lui Ioan. Mantuie-ne, Emanuil!” e fabulos! Plecaciune, Maestre talmacitor!
PS Iata de ce merita sa citesc O C, chiar si ce scrie Paul Cernat de multe ori.
Testamentul lui Petru cel Mare s-a dovedit de mult un document istoric la fel de autentic (desi poate nu la fel de nociv pentru cei care-i dau crezare) ca si Protocoalele Inteleptilor Sionului.
Si amandoua sunt niste premise extrem de valoroase pentru discutii istorice serioase, intre oameni cu mult simt critic, cultivati la scoala marilor conceptii filosofice si umaniste ale rasismului fara frontiere.
(Vezi aforismul: „Rusia este o natiune apartinand barbariei asiatice” emis de un alt campion al luciditatii umaniste.)
………………………………………………………………………………………………………………….
Sunteti sigur ca stiti ce-a vrut sa spuna autoarea in fraza despre „Rusii din Chisinau, din Odesa, din Kiev…” si de ce trebuie ea pusa in balanta cu cea despre Gandhi si Putin?
Titlul primului comentariu, ar fi trebuit sa fie „Iti multumesc Maria-Paula…”.
Igor Cinnov (1909-1996) a fost un poet, care, asemenea conaţionalului său mai vârstnic Vladimir Nabokov, şi-a trăit toată viaţa adultă în Germania, Franţa şi SUA ‒ cu deosebirea de a fi rămas până la capăt “doar” scriitor rus. Drept complement la versurile citate de Maria-Paula Erizanu din Marina Ţvetaeva, iată două poezii ‒ despre vizite prin locuri încărcate de trecut şi despre fraze intrate în istorie ‒ împreună cu respectivele traduceri (foarte) aproximative:
Снова дни, голубые дельфины,
Уплывали, играли, мелькали.
B этом замке дрались Гибеллины
И о гибели Гвельфов мечтали.
После в Англии Белая Роза
С Алой Розой сражалась — за что-то.
Кто-то умер от туберкулеза —
Помнишь готику, башню, ворота?
А потом — в опустелом Версале
Царство окон — как много заката!
Мы бродили, смотрели, молчали:
Царство яшмы, порфира, агата.
Королевстве Обеих Сицилий
Тоже были, мой друг, короли:
На закате по саду бродили,
Там, где мы на закате прошли.
*******
Iarăşi zilele, albaştri delfini,
Dansau, sclipeau, se jucau.
În castelul acesta se luptau Ghibelini
Şi la a Guelfilor moarte visau.
Mai târziu, în Anglia, o Albă Roză
Cu Roşia Roză se luptă, nu se ştie de ce.
Cineva a murit de tuberculoză.
Ţi-aminteşti turnul, arcada, lespedea rece?
Iar apoi în pustiul Versailles,
Regatul ferestrelor, ce mult asfinţit deodată.
Rătăceam, tremuram, tu visai
Tărâmul de-argint, de porfir, de agată.
Regatul celor Două Sicilii
Şi-a avut şi el, draga mea, regii săi.
Reginele-aveau păr de culoarea cernelii
Şi nopatea vegheau sau plângeau prin odăi.
——————-
Помнится, Цезарь сказал: – Finis Poloniae.
– Наполеон: — Ты победил, Галилеянин! –
Кажется, Гитлер кричал: – Отдай мне мои легионы!
Голос (Отелло? Аттилы?): – Noli tangere circulos meos!
Иродиада вопила: — Надо снести Карфаген!
— Эврика! — крикнул Ахилл, усекая главу Архимеду.
Ах, да не все ли равно, кто, когда
Говорил, погибал, завоевывал, бился, губил?
Филистимляне и гунны, Агамемнон, глава Олоферна,
Валериан император с ободранной заживо кожей,
Глава Иоанна. Избави нас, Эммануил
* * *
Mi-amintesc, Cezar a spus ‒ Finis Poloniae.
‒ Napoleon: ‒ Ai învins, Galileene!
Se pare, Hitler striga: ‒ Dă-mi înapoi legiunile!
Glasul (lui Othello? Attila?) ‒ Noli tangere circulos meos!
Irodiada zbiera: ‒ Trebuie dărâmată Cartagina!
‒ Evrika! ‒ ţipă Ahile tăind capul lui Arhimede.
Ah, dar nu e oare totuna, cine şi când
Vorbea, pierea, cucerea, se lupta, distrugea?
Filistinii şi hunii, Agamemnon, capul lui Olofern,
Capul lui Ioan. Măntuie-ne, Emanuil!
Sa alaturam „Ruşii din Chişinău, din Tiraspol, din Odessa, din Kiev nu se simt acasă cînd merg în Rusia, casa lor e aici. ” cu „Acum încerc să îl citesc pe Gandhi, dar Gandhi nu trebuia să scape de Putin.” ?
Poate ca ceea ce l-a entuziasmat pe dl. M.M. s-a vrut un alt mesaj , mai ascuns. Eu nu pot uita testamentul tarului de la inceputul sec.18 care dorea ca Russia sa aiba iesire directa la 4 oceane. La Pacific si Arctic avea deja , mai lipseau doua.
‒ Pentru că, în loc să reproduci fraze ale unor jurnalişti plictisiţi, te referi la evenimentele din Ucraina apelând la propriile amintiri şi intuiţii nefalsificate.
‒ Pentru fraza atât de bogată în semnificaţii pozitive:
„Ruşii din Chişinău, din Tiraspol, din Odessa, din Kiev nu se simt acasă cînd merg în Rusia, casa lor e aici. ”
Şi pentru întreaga abordare, care mi-a amintit de versurile citate de un personaj din “Pavilionul Canceroşilor”, care spunea că le-ar fi învăţat la şcoală:
Wir haben lang genug geliebt,
Und wollen endlich hassen
[Suntem sătui să tot iubim,
Şi vrem înfine să urâm.]
Pe care un alt personaj le amendează imediat:
“‒ Sigur, le-ai învăţat la şcoală. Vezi însă că e un lucru îngrozitor aici. Te-au învăţat versurile aste la şcoală, dar ele ar fi trebuit să-ţi fi fost predate cu totul invers:
Wir haben lang genug gehasst,
Und wollen endlich lieben
[Suntem sătui să tot urâm,
Şi vrem înfine să iubim.]”