Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Moartea unei alianţe, reînvierea unui partid
- 05-03-2014
- Nr. 713
-
Marius OPREA
- Politic
- 6 Comentarii
La începutul lunii ianuarie a anului 2011, socoteam Alianţa dintre liberali şi conservatori mai mult decît „compromiţătoare pentru PNL“ şi, într-o exprimare frustă am declarat public că ea arăta ca un fel de „anus contra naturii“, socotind că partidul al cărui simplu membru eram (şi sînt) nu este într-atît de bolnav încît să se supună cu ochii închişi unei asemenea operaţii. La vremea aceea, eram (încă) o voce ascultată a partidului, pentru ceea ce presa socotea a fi militantismul meu împotriva colaboratorilor fostei Securităţi infiltraţi printre liberali. Nu am fost niciodată încîntat de Alianţă – martore îmi sînt rîndurile pe care le scriam în Observator cultural în ianuarie 2011. Dacă aş fi făcut parte din forul de conducere al partidului, aş fi votat împotrivă, pentru că un proiect important al PNL-ului, cel de reformă morală, era practic anulat prin aceasta. Gestul meu era, de fapt, o recidivă. Dacă vă mai aduceţi aminte, la momentul în care s-a pus problema numirii domnului Voiculescu drept vicepremier în guvernul Tăriceanu, ameninţasem cu demisia din calitatea de consilier personal al primului ministru, deşi „dosarul Felix“ nu fusese pe atunci publicat. Am fost, din fericire, ascultat. Eram realmente derutat: în mod tacit, PNL renunţa la […]
Reabilitam textul lui Cicero: Quo usque tandem abutere, Catilina, patientia nostra? Quam diu etiam furor iste tuus nos eludet? Quem ad finem sese effrenata iactabit audacia?
O farsa nereusita e una de prost gust. Nu mai fac!
Nimic, doar zambeam….
Din respect pentru unul dintre cei mai mari oratori ai lumii noastre, domnul George Tudor este rugat sa verifice si sa corecteze fragmentul in limba latina pe care, nu se stie de ce, incearca sa-l citeze gresit. Daca prin aceasta trimitere la celebrul exordium ex abrupto ( cu care incepe prima ”Catilinara”) ar vrea sa se conecteze direct la elocinta marelui arpinat, ar fi mai bine si mai frumos sa nu mutileze textul originar.
Unum castigabis, centum emendabis.
Expresia neaosa este „A-si da arama pe fata” – cind un obiect, pretins a fi aur, se dovedeste lipsit de valoare. Asta e PNL. Pretentia „liberalilor” de a reprezenta altceva decit PSD/PDL/UNPR/UDMR/PC este nici naivitate, nici autoamagire ci frauda morala. Alta pretentie – de a continua traditia istorica a Bratienilor – tot inselatorie.
Evolutia politica postdecembrista a aratat ca „partidele istorice” – PNT(cd), PSDR si PNL nu erau altceva decit niste moaste mincinoase, pentru prostit lumea care-si putea inchipui ca se poate da timpul inapoi. Ca se poate face abstractie de 5 decenii de comunism doar fiindca supravietuisera acelui regim citiva oameni – niste batrinei rupti de lume, striviti de inchisori, lagare, persecutie politica neintrerupta.
Romanilor, li s-a spus un basm: ca poti fi tatine-tu, purtindu-i armele si hainele tineretii sale. Iar romanii n-au observat ca, si asa basm cum era, tot necredibil fiindca tatinele murise demult, iar urmasii sai nu-i erau nici macar copii din flori ci niste venetici impostori, jefuitori de morminte si genealogii.
De la bun inceput, cei care credeau in solutia liberala trebuia sa faca partidul liberal roman; cei care in altele, tot asa, fara invocarea inaintasilor, cu care nu puteau avea nici o legatura pentru simplul motiv ca pierisera demult, odata cu lumea lor spulberata de Armata Rosie.
Culmea prostiei a fost atinsa de un modovean care se proclama urmasul direct al lui Stefan cel Mare, si-si cerea inapoi Moldova. „Partidele istorice” aproape c-au atins acea culme.
Mai curind decit o crunta ironie, este o batjocura intimplarea ca restauratia antebelicului a esuat in postcomunism. Dar cum sa faci sita de matase din coada de ciine? Na-i cum dar poti pretinde ca se poate, ca sa-nseli oamenii care iau viclesugul drept minune dumnezeiasca.
Ce au preluat „liberalii romani”, de la cei istorici, afara de armele ruginite si straiele zdrentuite? Exact ce a constituit dintotdeauna slabiciunea PNL – tendinta endemica a risipirii, autodizolvarii prin spargerea in aripi liberale fratricide. Va mai amintiti de PNL-AT, cu Patriciu, Catarama etc? Dar de „aripile” Melescanu, Manolescu, Cerveni, Bratianu-Cartof? Fiecare, singura cu-adevarat liberala – celelalte, impostoare. Macar aveau toate dreptate fiindca toate – impostoare, in frunte cu un Radu Campeanu, de pilda. Ori cu Ionescu-Quintus, aliat cu Cunescu si Coposu (cu Ion Diaconescu, apoi) intr-un soi de Noaptea Valpurgiilor – momentul acela cind se rup baierile cerului si se umple pamintul de strigoi, vrajitoare, tot felul de nazbitii neprielnice omului.
Iar toti acestia se socoteau alternativa – opozitia democratica, isi spuneau – la FSN. De-i numarai pe rude pe saminta, vedeai ca veneau cu hurta din CPUN. Dar numarati-i acum si vedeti citi au fost de la-nceput liberali, si citi au ajuns liberali dupa ce s-au scaldat in toate celelalte zoie politice! Apoi, vedeti-i pe liberalii vinduti – de prin alte partide, PDL, PSD! Faceti testul turnesolului si veti vedea ca – fatalitate – totul da in rosu, la urma. I-ne-vi-ta-bil caci coada de ciine nu poate fi modificata genetic.
M-ar misca textul d-lui Oprea daca n-ar tacea principala problema: PNL moare cu Antonescu la git. Nu Basescu e marele sau dusman ci insusi presedintele partidului, cel care a facut o monsturoasa coalitie cu marele sau inamic politic – PSD. Si de la care asteapta dl Oprea, acum, renasterea PNL. Daca se cheama renastere a-ti trece partidul in coma indusa, da – are dreptate pina si dl Oprea.
De fapt, PNl nici nu exista, e o fantosa: la virf, are un fel de CP/Ex care decide totul dupa cum il taie capul pe presedinte, fiindca-i din toti oamenii presedintelui. Chiar atit de omogeni sa fi ajuns zburdalnicii liberali dintotdeauna, sa nu sufle unul in front? Asa arata liberalismul, ca o armata cu comanda unica? De-aia voia Antonescu sa ajunga presedinte, sa fie si comandant suprem? Poate fi dar ca Hitler – cu cit pierdea mai multe batalii, cu-atit era mai necesar Germaniei.
In teritoriu, niste gasti aflate-n continua hartuiala cu ale PSD, pe bani – nu pe doctrina. Niste oameni nu atit dezorientati cit adruncinati de evidenta ca trebuie sa plateasca prostia marelui lor conducator, punindu-si afacerile in pericol. Cit sa mai fie pina-si iau catrafusele si-l lasa-n voia Domnului pe maretul?
Asa ca, d-le Oprea, principala intrebare pe care trebuie sa si-o puna liberalii care vor sa treaca si de aceasta devastatoare prostie politica este: Cit vei mai abuza, Antonescule, de rabdarea noastra?
Cred ca USL , daca ar fi rezistat , nu era un fel de struto-camila , cum a fost etichetat de multi , ci un compromis materializat „politico-ideologic” la realitatea din teritoriu , din „teren” , teren nu al baronilor , ci al saracanilor.Ajungerea lui la putere s-a bazat pe dorinta unei mari mase de alegatori care au dorit sa scape de Basescu si de tot ceea ce tinea de el. Nu s-a reusit decat debarcarea PDL de la guvernare si a guvernului sustinut de acesta. In rest , nimic semnificativ , ba as zice ca Basescului nu i s-au clintit prea multe fire din cap.Cred ca fotoliul Cotrocenilor a facut sa-si piarda mintile chiar pe liderii fondatori ai USL.Ruperea aliantei , din punctul peizanistic al moralei , mi se pare o marsavie , dublata de un esec Nu stiu cat de bun presedinte ar fi fost Antonescu , dar in mod cert nu i s-ar fi putut imputa pacate ale trecutului precum lui Basescu , pacate grave , dovedite , dar care INCA nu au fost penalizate.Asta daca USL ar fi rezistat. Poate ca este mai interesanta cursa prezidentiala , dar daca iar ne procopsim cu un alter Basescu atunci nu mai e nimicde zis.
Sa dobandesti intelepciune si s-o impartasesti e, desigur, de laudat. Cum n-am avut inca
parte de experienta apartenentei la un partid, v-as intreba:
1. Cum ramane cu mentorul dvs in ale istoriei si rolul sau de vicepresedinte al chiar acelui Partid Conservator la care faceti referire ?
2. Oare cand ati castigat procesele cu diversi „fosti”, judecatorii care v-au dat dreptate
sa fi fost in slujba lui Darth Vader, pe care l-ati gratulat suficient, chiar prin paginile
acestei reviste, cat sa va fie indatorat, etern ?
3. Cum de ati tinut in dvs, atata vreme, constatarile ce astazi le faceti publice, asumandu-va, intre timp, si apartenenta la un partid ce va contrazicea, grav, nazuintele ?
4. Ce anume, exact, va justifica optimismul privind viitorul aceluiasi partid, ale carui
componenta si conducere nu par a se fi schimbat intre timp ?