Ce se vede
- 10-04-2014
- Nr. 718
-
Bedros HORASANGIAN
- Politic
- 2 Comentarii
Ce se vede zi de zi la televizor nu e prea vesel. Ce se vede zi de zi pe stradă, prin magazine, malluri, pieţe, spitale, cîrciumi, şosele, aeroporturi, şcoli, cam peste tot, nu prea seamănă cu ce percepem noi de la televizor în legătură cu oamenii politici ai României. Ce se vede că se vede e mereu contrazis de o realitate care surmontează – sau, cum să-i zicem, e paralelă cu – ceea ce se vede zi de zi pe la televiziuni. Trăim cu şi prin televiziuni. Ziare nu prea mai sînt, au apărut însă blogurile, care, la rîndul lor, livrează o altă realitate. Sînt mai multe? Cîte? Colective, individuale? Cîte realităţi ar putea fi în România? Cum e România în realitate? Dar românii cum sînt? Radu Mazăre (cu casa percheziţionată, plus chematul la audieri) este tot atît de român ca şi Monica Macovei. Cetăţean român este şi primul-ministru, care se tot războieşte penibil şi inutil cu preşedintele, care sfidează Constituţia la vedere; cetăţeni români sînt şi arestaţii pe bandă rulantă dintre baştanii din lumea fotbalului, dar şi ONG-ştii care protestează împotriva exploatării gazelor de şist. Exemple cîtă frunză de stejar şi cît gazon englezesc. Sîntem cu toţii la fel. […]
Asa este, mai bine lasam lipitorile in blat-a – pardon, balta lor, ca tot ne-am obisnuit cu ele. Eu as aminti si experienta senzoriala a inaintasilor care spuneau ca de la un anumit numar incolo e preferabil sa nu te cureti de paduchii vechi relativ satui ca vin altii flamanzi si te chinuie mai rau.
vodevilul da gust prost, nu e ptr simandicosi, mai bine ar lasa lipitorile la loc, in iaz, mai ales ca se iveste si cate o eroare, berbecara, de dragul curbei lui Gauss.argumente anorexice, demontabile de un elev bun de gimnaziu