Bătălia pentru alegerile prezidenţiale
- 02-05-2014
- Nr. 720
-
Bedros HORASANGIAN
- Politic
- 1 Comentarii
Am intrat, acum, cu prilejul începerii campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare, într-o fază nouă a trăncănelii generalizate. Marea Trăncăneală a Alegerilor. Care? Prezidenţiale. Doar acestea contează cu adevărat. Europarlamentarele, în legătură cu care se face atîta caz – barometru, manometru etc. –, sînt doar un exerciţiu de imagine. Că ăla, că aia, că ăilalţi – „puşlamale roşii“, wow, se poate, domnule Crin Antonescu, să mînjiţi cu noroi lumea cu care aţi stat pînă mai ieri la masă? –, că ai noştri în sus şi în jos, mori de măcinat cuvinte. O să treacă iute, cu fum şi zgomote multiple. Dar o să treacă şi nebuneala aceasta de ultimă oră a campaniei electorale. Nu cîştigă nimeni, pierde toată lumea. România. Românii. Chiar nu contează cine ne va reprezenta în Parlamentul European. Că va fi X sau Y, ales sau neales, nu contează. Va conta doar cine va fi următorul Preşedinte al României. Asta e tot. Totul. Cu aceste obiective în faţă, putem face doar cîteva aproximaţii. Speculaţii. Pentru fotoliul de preşedinte al României se vor înfrunta, direct şi fără menajamente, două aripi iţite din mantaua generoasă a FSN-ului iliescian. Generaţiile de utecişti ai capitalismului de pripas din România se vor […]
odată reiterez nevoia de a nu mai trata analiza politică drept un lucru posibil pentru oricine, pentru că nu este. acest articol este un argument în acest sens. astfel:
1. faptul că cineva nu vede mize majore pentru europarlamentare, nu înseamnă că acestea nu există. o victorie masivă a psd, aducând un plus de influenţă în pse, coroborat cu o victorie a pse la nivel european, va duce la dezarticularea singurei opoziţii reale la puterea politică din românia, reprezentată de instituţiile europene.
2. a trata claritatea ideologică a „stângii” în contradicţie cu aia neclară a „dreptei” e, pur şi simplu, o tratare după ureche a ideii de apartenenţă politică. cert este că nimeni, în afară de nişte adepţi naivi, nu poate vedea în psd un partid de stânga. nimic din mesajele stângii moderne nu se găseşte în acţiunile psd. mai mult, ceea ce fac ei e o combinaţie de populism şi conservatorism de cea mai joasă speţă, lucru ştiut de oricine pentru care termenii de referinţă ai ştiinţei politice sunt asimilaţi la nivel de anul 1 de facultate.
3. în sfârşit, consideraţia „Victor Ponta nu poate deveni preşedintele României.” nu se poate susţine, din păcate (asta ca notă personală), pe nimic. ponta are absolut toate atuurile (din nou, din păcate), să devină preşedinte. cel mai puternic partid care îl sprijină, notorietate, cel mai mare nivel de încredere, dispersare a adversarilor, climat politic şi economic stabil, „calităţile” personale de animal politic (de la obrazul gros până la mitomania congenitală şi de la statutul de baron suprem la accesul neîngrădit la resurse), toate acestea îl fac a fi candidatul perfect.