CARTEA DE FILM. Literatura, critica şi iubirea de cinema

„M-am întors la literatură.“ Aşa suna declaraţia pe care Cristian Tudor Popescu, unul dintre cei mai reputaţi jurnalişti şi comentatori români, a făcut-o la cea mai recentă ediţie a Tîrgului Gaudeamus, cu ocazia lansării noului său volum de publicistică. O declaraţie surprinzătoare, deoarece cartea, sugestiv intitulată Filmar, ar putea fi plasată şi în zona criticii de cinema. Surprinzătoare, dar şi îndreptăţită.   Acum doi-trei ani, cînd recenzam prima carte de cinema a lui Cristian Tudor Popescu, Filmul surd în România mută, apărută tot la Polirom şi bazată pe teza de doctorat a autorului, remarcam că „stilul filmologului Cristian Tudor Popescu seamănă izbitor cu stilul publicistului CTP, care, la rîndul său, aduce aminte de stilul prozatorului CTP“. Cu Filmar, scriitorul se dovedeşte din nou un autor consecvent cu sine însuşi: indiferent dacă citim o cronică de cinema ori de teatru, un comentariu social-politic sau o ficţiune autobiografică ori speculativă de Cristian Tudor Popescu, putem recunoaşte imediat amprenta sa personală. Mai mult, unele texte ale sale glisează deconcertant între genuri şi specii, nu doar între registre, astfel încît doar pe parcurs – sau, uneori, de abia la final – ne lămurim, vorba aceea, „ce-a vrut să spună autorul“. Să luăm, de pildă, […]