Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Citind Observator cultural
- 02-05-2014
- Nr. 720
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 17 Comentarii
În numărul trecut (719) al revistei, distinsa poetă şi traducătoare Nora Iuga, încurajată de un articol al lui Alexandru Matei, împărtăşeşte cititorilor cîte ceva din opiniile sale politice. Nu poţi decît să te înclini şi să apreciezi cum se cuvine implicarea în treburile cetăţii a unui intelectual de calibrul şi rafinamentul doamnei Nora Iuga. Am rămas, însă, cu un gust amar contemplînd confuzia criteriilor şi a mobilurilor prin prisma cărora judecă actul politic. Nu opţiunile ca atare sînt de discutat, ci fundamentarea lor pe cu totul alte temeiuri decît cele raţionale. Or, politica este, sau ar trebui să fie, o chestiune care ţine de raţiune. Venerabila poetă se simte incompatibilă cu Traian Băsescu – de înţeles, aş zice. Şi nu pricepe cum alţi intelectuali l-au putut şi îl pot susţine. Dar compatibilitatea poate fi piatră de încercare într-un mariaj, într-o iubire (deşi s-au văzut şi cazuri contrare) – în nici un caz în politică. Aici ar trebui să decidă alegerile făcute raţional, după atenta cîntărire a plusurilor şi minusurilor acţiunilor deja încheiate şi a perspectivelor celor anunţate. Intelectualii care lau susţinut pe Traian Băsescu nu pentru că s-au simţit compatibili cu omul au făcut-o, ci pentru că au considerat benefică, […]
Scuzati, va rog, „UN PUNCT DE VEDERE. Alexandru Matei mi-a dat curaj” autor Nora Iuga, , Observator Cultural nr. 719 ( nu gresit precizat in text nr. 720) Merci !
Cînd cras raţionamentul stă să cadă !
Celor care se dau cunoscători în ale coregrafiilor dar nu şi-n cele ale-„ortografiilor”.
Stimabile domn Alexandru Matei, cu toată-ngăduinţa, constrînşi de spaţiul limitat
am să vă ofer pe gratis, doar două simple argumente vizibile de dincolo de cea mai
elemntară şi banală onestitate-intelectuală.
Citez din articolul distinsei doamne Nora Iuga „UN PUNCT DE VEDERE. Alexandru Matei mi-a dat curaj” nr. 720 al Observatorului Cultural, semnat, Nora Iuga. Şi parcă-n mare parte evident scris de
însăşi dumneavoastră, Alexandru Matei, atît de dătător de curajoase fapte şi atitudini miraculoase elocvente-ncît, afirmaţia-aceea de atunci, „deviaţii periculoase şi alunecări penibile în „desuet”” nu sînt decît nişte simpatice drăgălăşenii, pe care se pare nu le-aţi apreciat aproape mai deloc.
Să cităm, deci : „Atît Mircea Cărtărescu, cît şi Nora Iuga au declarat atunci că în România nu se mai poate trăi,”……………” Nora Iuga, în schimb, susţinea că în România nu se mai poate trăi nu din cauza noului premier Ponta şi a USL-ului, ………….. ci tocmai datorită acestei conjuraţii, în frunte cu Traian Băsescu.” Semnează Nora Iuga !
Citez din acelaşi articol :„Există oameni pe care îi simt incompatibili cu mine.” Semnează N.I. !
Citez din acelaşi articol :„Mircea Badea, cu maximă audienţă, fiindcă omul are umor şi inteligenţă,….” Semnează N.I. !
Citez din acelaşi articol : „Ţi-aş fi spus eu mai multe, Alexandru Matei,…..” Semnează N.I.
Din acelaşi articol : „Nu este un lucru obişnuit ca o poetă care nu şi-a pus în cărţile ei nici masca eroinei, nici mascavictimei să fie atît de pasionată de complexitatea şi imprevizibilul jocului politic ca mine.” Semnează N.I. ! „Şi ce legătură au toate astea cu Alexandru Matei?”
Două întrebări-două argumente, stranii amalgamuri, coincidenţe, subtile şi alunecoase deviaţii contextuale crase. Şi cîte n-ar mai fi !
CINE scrie şi semnează în realitate acest text ?
CUM se poate afirma o atît de mascat-flagrantă compatibilitate cu Mircea Badea ?
Dumneavostră, domnule Alexandru Matei, ţinînd isonul sus şi tare, contribuind în modul cel mai vădit la măsluirea unui text scris şi conceput de dvs. cel puţin pe jumătate, ce credeţi ? O fi firesc ?
Despre celelalte detalii, ironii superioare, emfaze intelectuale, şi subtilităţi literaro-poeticoase, nici nu mai are sens să mai pomenim nici măcar o iotă, nu-i nici spaţiul potrivit, nici loc şi nici contextul compatibil unui dialog corect.
În aceste condiţii şi în acest context, cum ar putea fi lăsate la întîmplare aceste detalii intrigante ,dle. Alexandru Matei, şi nu ştiu dacă aţi remarcat, sînt pe-aici , şi alţi cîţiva intelectuali (cunoscuţi) care şi-au pus, mai mult decît doar „uimiţi”, aceleaşi întrebări, despre alunecarea-inocentă în jocul amalgamului deontologic, pe care, dle. Alexandru Matei, îl provocaţi, îl cultivaţi întreţineţi, doldora măsluit de contradicţii aparente şi sofisme ieftine amăgitoare ale unor „à propos”-uri dublicitare multilateral dezvoltate.
Numai faptul că vă auto-întrebaţi „nevinovat”, „pe ce pantă am alunecat ?” cînd în realitatea „cada” o confundaţi emoţionant, cu propria dumneavoastră cădere în abisul manipulărilor propagandistic-ideologice ale unui Sistem post-comunist oligarhic totalitar al unei îngrozitor de False democraţii nici măcar „originală”, vă oferă pe gratis, răspunsul pe care îl căutaţi !
Dar ce mai contează ? Tot aşa de 25 de ani, şi toate merg ca pe roate, original !
Cerul instelat, privit cu sufletul, ne apare ca un Intreg, ce ne sta deasupra, cu lumini si
umbre, cu sensuri si chemari. Mintea saltareata-ca o maimuta beata, cum zice o cunoscuta metafora-ne scoate din contemplare si ne arunca in efemere iluzii ce ne par, pe moment, ‘adevaruri esentiale’ si pentru care parem gata de a ne calca in picioare.
Lipsa de temelie in ale moralei, ratiunii, spiritualitatii, ne pierde in hatisul faptelor
cotidiene, deformate-intamplator sau programat-si iremediabil combinate cu subiectivismul necenzurat al individului sau haitei, de la instinctul de supravietuire pana la orgoliul masculului alfa. Unde sunt detasarea (cu forma sa extrema, umorul), rigoarea logica, estetica si folosul dialogului,… ma rog, toate atributele caracteristice unei activitati ‘intelectuale’ ?! Cu siguranta, departe…
Citim de regula*, cel putin in toata zona dedicata ‘intereselor cetatii’, atat deasupra cat
si in subsolul paginii, articole/comentarii ce par a fi scrise de actorii publici (the
‘stars’) pe care autorii ii imbratiseaza sau detesta. Cu adevarat o ‘identificare’ cu
idolul/inamicul de moarte…De unde si utilizarea sistematica/programatica a unui epitet
(sau altul) pentru a infiera/detesta/ridiculiza/desfiinta etc. Sa fie oare chiar asa de greu
pentru un spirit cat de cat ‘luminat’ sa vada diferentele ? De pilda: intre a fi
‘incompatibil’ sau a detesta, pe buna dreptate, orice tip de ‘ode’ (poetice sau eseistice)
si, pe de alta parte, a te angaja cu toata taria impotriva cuiva, sustinand tacit, dar
eficient, cealalta ‘tabara’ ?! Sa-ti amintesti, mereu, de greselile unuia-din trecut-, dar
sa nu zici o vorba despre ce se intampla zilnic, acum ? Unde sunt, astazi, comentariile
politice ale expertului ? Nu mai are nicio parere ? Sau se multumeste cu activitatea din
CNA, unde voteaza ‘cum ii dicteaza constiinta’ ? Avem, in schimb, parte-mai in fiecare
numar-de ‘analizele’ pretins ‘politice’, de fapt ‘literare’ si de un subiectivism si lipsa
de substanta greu de depasit, ale unui autor altfel respectat pentru cu totul alte
activitati…
Se practica si o ‘combinatie de stele gemene’, in care politichia si cultura se imbina cu
‘folos’: de pilda, uzatul tandem Basescu/Plesu, sau mai proaspatul Hitler/Heidegger (mutatis mutandis :-))); sa nu mai vorbim de tentativa ‘singulara’ de recuperare a tovarasei. E aproape amuzant sa te uiti, statistic, la frecventa aparitiilor variilor ‘nume mari’ care sunt puse pe tapet. Sunt curios daca (si cum :-)) vor aparea analize despre Marx, Engels, Lenin, Dej, Ceausescu, Pol Pot,…, Ponta si altii. L-am omis pe Trotski, cu asta ne-am procopsit deja.
Desigur, ar fi fost anormal ca situatia comentariilor sa fie mult diferita de cea a
articolelor cu tenta politica. Aici se disting, foarte clar, mai multe tipologii:
a. oameni care scriu cu oarece detasare (eventual umor), sunt dispusi sa ia in consideratie argumentatia partii adverse, nu practica idolatria, sunt, de regula urbani (daca nu sunt injurati prea tare), au convingeri rationale si nu fanatice;
b. persoane cu ‘pata pusa’ pe anumite nume, din a caror denigrare par a-si fi facut un scop in viata; argumentele, atunci cand sunt intemeiate, pierd din cauza stilului agresiv si al manifestarilor de subiectivism evident; principalul punct slab este ignorarea (cu buna stiinta sau nu) a ‘pacatelor’ celorlalti, asupra carora sunt dispusi doar la minime
concesii**;
c. indivizi care folosesc acest forum, din vocatie sau misiune, doar pentru a ataca persoane vazute ca incomode/nesuferite; sunt caracterizati, de regula, de grobianism si perseverenta, ‘bruiaza’, dar nu spun, de fapt, nimic.
O ultima invitatie, amatorilor:
Pare ca, in frenezia/teama/graba/coruptia…(si ce-o mai fi) care ii mana, asa-zisa (de
catre unii) ‘stanga romaneasca’ abia asteapta sa purceada la o completa eliminare a
‘obstacolelor’ care ii ameninta bunastarea/libertatea. Ocazie cu care toti cei care abia
asteapta sa poata participa la un nou si fructuos referendum, sa-si puna semnatura pe vreo scrisoare catre forurile internationale, sa-si voteze preferatii si, in genere, sa
imbunatateasca starea natiunii romane, isi pot aduce deplin contributia.
Pe mine, pana una-alta, sa ma scuzati, mi-a cam ajuns; distractie placuta in continuare.
* Iertare ‘exceptiei’ care confirma…
** Doar un exemplu, amuzant:
Propozitia originala (fara nicio comisie care s-o ateste, e clar originala!) a premierului, in vizita la fabrica de avioane din Craiova: ‘Desi ne paste un razboi, vestea buna este ca veti avea comenzi!’ nu se compara pentru dansii cu impactul catastrofal asupra natiunii al gentii Vuitton a madamei Udrea.
Ma scuzati, dar faceti balet in cadă. Sunt primul de acord cu pericolul identificării, asupra căruia am atras atenţia. Pe ce pantă am alunecat?
Domnul Ornea isi trage un „selfie” cu fundalul articolului doamnei Iuga. O mustra pentru lapsus de logica. Pare ca, in confruntarea matematician vs poeta, isi autoevalueaza pe nivel superior ratiunea. Din exprapolare se subintelege ca domnul Basescu este exponentul unor oferte benefice.
Intii, e nitzel cam dizgratios ca propune o astfel de lupta sau arbitraj, avind in vedere citiva parametri, atit din pandantul curtoaziei cit si din cel al bunei practici in agora. Domnul Ornea avea posibilitatea sa isi explice optiunile independent, fara a se folosi de ocaziune si fara aluziile destul de joase. Mai ales ca in lista de comentarii online domnul Ornea se gaseste explicit congruent cu un personaj ce o evalueaza pe doamna Iuga folosindu-se de aluzii hormonale si isi bazeaza tribulatiile politice pe cautatura incriminabila a vreunei prezentatoare tv.
Dupa ce in toti anii in care s-au derulat multe actiuni deplorabile (macar discutabile, dar dinsul nu le-a acordat nici acest rang) ale lui Basescu, domnul Ornea le-a ignorat, fara gratie, acum baga capul in peisajul zugravit de doamna Iuga, zice ceva, apoi fuge iute, in paragrafele urmatoare aciuindu-se pe terenul sigur al blamarii plagiatului lui Ponta (cine ar indrazni sa-l atace acolo?).
Alintindu-se ca infailibil in logica, fara sa socoata ca la nivel social domnia sa e doar un vot, iar in agora ideilor si-ar putea asuma in mod decent doar un vector cu proiectii in diverse coordonate de opinie, lasind si altora dreptul de a completa baza spatiului ideatic (slava domnului spatii de Base e plina presa, cele complementare gasindu-se in putine locuri, precum OC), domnul Ornea greseste in premize. Politica, in sensul restrins este ghidata de interese. In sens general, public, este o metoda de aproximare, care, folosindu-se de spectrul oferit de platforme si actanti ajusteaza o parte din parametri, printr-un mecanism de tip predictor-corector, gradientii avind resorturi foarte complexe. Cu toate defectele structurale ale scenei sau ale publicului, asa e totusi valabil si pe la noi. Drept pentru care domnul Ornea nu poate sa intervina cu nici o statuare concluziva apodictica.
Ii mai scapa un detaliu domnului Ornea. Discutia politica ar avea si rolul negocierii indirecte, intre suporterii diverselor figuri sau curente. Aceasta subtila functie este definitiv ucisa de o apertura asemanatoare celeia a taurului in corida, din partea intelighentiei pro-basiste.
Pe finalul mandatelor Basescu, pentru care domnul Ornea a optat, zice, logic, se poate trage o concluzie. Asadar, ar putea numi o lista de cistiguri nete care sa fi meritat, ca efect colateral, o polarizare atit de cumplita in toate cele? Sint cu siguranta multi intelectuali anti-basescu. E vreun cistig al epocii Basescu ce sa fi justificat frustrarea si jignirea indelungata si sistematica a acestora, in corpore si la bucata? Domnul Ornea nu ar putea invoca vreun avantaj pe scena academica, intrucit aici setarile incepusera sa devina bune si vadit perfectibile odata cu pachetul de masuri de la intrarea in Europa. In miezul epocii Basescu-Boc s-a votat o scala de salarizare in care universitarii sint la mijloc, nu in sfertul de sus, cum s-ar cuveni. Nu vad vreu avantaj aici, scoborit din mintea lui Basescu, ce mai degraba ar inclina spre partida tinichigiilor. In mod ciudat, caci dreapta domniei sale, pentru care neconstitutional voteaza, favorizeaza mai degraba multinationalele, nu micii meseriasi, pe care cestelalte i-ar unfuleca de dupa fiecare colt de bloc.
Sa zicem ca oferta Basescu a fost la un inceput tentanta. Credem tot ce unul zice? Nu cautam detalii care sa cintareasca un grad garantie morala, in actiunile personajului? E.g.: casa acordata siesi, teatrul de papusele, cu fetele sale, care pe la Brussels vorbind mai rau ca o cititoare de prompter incepatoare (alea rujate si jignibile), care pe la OSIM, inventatoare de miscari populare, cu toatele beneficiare de venituri si credite non-standard.
Sa credem ca la inceputul primului mandat domnul Ornea a fost insufletit de sloganurile cu tepe. Nu l-a palit neplacut, de la bun inceput, scandalui aruncat in lume, cum ca alegerile au fost falsificate? Au fost sau n-au fost? Logica domniei sale suporta dualismul gen mitza lui Schroedinger? Sau citeva luni mai tirziu, cind in pline inundatii il sudalmea pe premierul Tariceanu ca nu s-a prins pe post de marioneta in jocul modificarii majoritatii parlamentare? (Adica respectivul sa fie si sacrificat drept pion pe aceata tabla cu patratele strimbe si mlastinoase). Sa zicem ca afacerea cu biletzelul roz a fost savuroasa si i-o fi data inca o asigurare domnului Ornea ca lucrurile merg pe calea buna. Sa nu fi observat domnul Ornea ca dupa intrarea in Europa, cind toti stateau cuminti si incredintati ca de acum o sa fim mai buni si mai corecti, Basescu a spart primul linistea spargind coalitia pd-pnl? Si aceste inceputuri sint parfum pe linga multe mitocanii ce au urmat.
Este atunci ca in al doilea mandat domnul Ornea i-a dat credit pentru badaraniile (ceva de genul „le aratam noi lor”) din lozincile afisate pe strada in numele parlamentului unicameral? O fi fost kosher sa amestece tema asta in campania electorala? Chiar o fi un sistem unicameral mai fiabil decit unul compartimentat? Chestiuni de logica, totusi. Si de discutie asezata nu de lupte oarbe. Si pina la urma, daca tot a promis a realizat? S-o fi temut intr-adevar domnul Ornea ca ia Vintu sarea si Voiculescu posta? L-a linistit in dezbaterea prezidentiala fraza „Ha,ha,ha, il vezi pe Cocos postas”? A admirat constructia „pumnul si palma” in baletul Basescu -Turcescu? Microfoanele plasate in capotul de jacuzzi al lui Geoana si slipul de plaja a lui Voiculescu i-au dat garantii ferme de securitate si s-au proiectat in cistiguri nete pentru bugetul invatamintului, cercetarii si culturii sau macar pentru cel al sanatatii si agriculturii?
In materie de facator de politici, cu proiectie sociala, a admirat domnul Ornea cum a intrat (citeva zeci de minute de interventie tv ) peste medicul Arafat, facind lobby companiilor de asigurare? Ce a urmat nu i se arata totusi domnului Ornea ca poporul, incluzind exponenti bine educati, nu gaseste bun ceea ce dumnealui ii pare prizabil, sau se drapeaza in superioritatea fata de mahalaua inepta? Sa zicem ca guvernele Ponta sint nasoale. Sint parte a optiunii spre care tinjea domnul Ornea, cele incropite cu personal din serviciile secrete?
Domnul Ornea e connoisseur in ale teatrului. Ce parere o fi avind despre afacerea Diaconu? Sa-l lasam naibii, e doar un actor, nu-i asa? Pentru asta nu merita sa intervina, cu vreo parere, cum a intrat in evaluarea doamnei Iuga, pentru ca din nici un unghi nu i-ar fi adus beneficii. Sa zicem ca antena3 e nasoala (nu tratam totusi subiectul aici). Dar de curind, Florina Cerncel a povestit acolo cum Basescu a jignit-o odata, gros si fara motiv, iar asta o iau drept informatie pura, pentru ca nu are cum sa imi manipuleze Voiculescu judecata, odata ce dinsa si un vagon de oameni relateaza povestea. Deci, cu o asa cireasa pe tort, ii apare domnului Ornea, Basescu, drep exponent benefic?
Intelegem ca promisiunile de bine purtate de domnul Basescu se transmit acum PMP-ului, ca doar au explicitat-o cit se poate de sonor si grafic. Ne poate justifica logic domnul Ornea cantitatea de benefic a acestei filiatii? Eu privesc cu oroare cum se bulucesc intelectuali pe locurile de favor. Data fiind prietenia declarata cu domnul Funeriu, banuiesc ca si domnul Ornea e afin. Ne poate face o lamuritoare demonstratie logica a mai-binelui, PMP?
Ar putea include in demonstratia acestui loc geometric al binelui, in viziunea domniei sale, si o explicatie pentru faptul ca asemenea intelectual mentalmente barbati nu au fost in stare sa isi incropeasca singuri o miscare, s-o numeasca si s-o gireze doar cu credibilitatea lor, de au trebuit sa se aciueze sub fustele Ioanei Basescu, posesoarea dreptului intelectual al denominatiei, si ale doamnei Udrea (ma rog, fustitze, blugi sau ce poarta ea). E domnul Ornea fan Udrea? Sau, daca o socoteste ca un rau minor, conjugat marelui bine, am avea nevoie de niste argumente cantitative, plauzibile fizic. O mai fi stind doamna Udrea in casa demonstrativ cumparata la Roman? Logica domnului Ornea opereaza cu date dintr-o memorie scurta si redusa?
Ori poate sint rau si preconceput si- in fapt – domnul Ornea, care se vede ca a socotit buna perioada Basescu, nu evalueaza la fel si prelungirea potentiala via PMP, Udrea & fetele. Apreciem si o dezicere critica.
Ignorind o gramada din detalii, ca cele de mai sus, domnul Ornea nu a realizat ca epitetul „incompatibil” folosit de doamna Iuga e o forma usoara pentru alegatii mai grave, care -din decenta- nu pot fi combatute superficial in vreo disputa nominalista cu miza vaga ori superflua a unei inadecvari terminologice. Forma explicita este: ignorind chestiuni atit de groase, intelectualii probasisti sint masiv vinovati moral. Nu au inclinat niciodata sa accepte o eroare din executarea basista a politicilor idealmente dezirabile lor ca un bemol de pus tonului ridicat cu care au pornit. Din contra, racnesc mai tare, taietura gurii unei prezentatoare tv sau a frizurii vreunui realizator devenind argumente de dezbatere (cum au fost si clipuri de campanie ale lui Basescu). Eu gasesc dezolant ca unui asemenea cor sa adauga domnui Ornea, cu atita lipsa de barbatie (mental vorbind), doar dind cu poc in trecere prin cadrul altui articol, in loc sa isi desfasoare cu grandoare deplina valiza in care detine intregul arsenal adecvat luptelor de logica cu virgula mobila.
Scuze pentru extensie, mi-a fost impusa de elipticitatea flagranta a paragrafului domnui Ornea.
Asta si fac caci si matale esti semen.
In acest caz, exercitati-va umorul, generozitatea, competenta si eleganta utilizarii mainii cu semenii dvs.
Nu v-am criticat productiile. V-am incurajat. V-am oferit ce va este necesar. Trebuie sa fim intelegatori cu semenii nostri. Sunteti pilda vie pentru zicerea conform careia ce-si face omul cu mana are un nume.
… Paunescu chiar avea talent, poate prea mult. La randu-va, incercati o cariera de critic literar; promiteti, chiar daca ati inceput cu recenzii la glumitze si complimente nemeritate.
Cu cat incercati mai mult, cu atat mai bine. Cred ca si Adian Paunescu (caci cu altcineva nu va pot compara) ar fi invidios pe atat de mult talent si tenacitate. Continuati, cntinuati … .
Draga domnu’ Serbanel,
Din scoala lu’ Aristotel,
Din inima va multumesc,
Sper sa va mai dezamagesc.
Complicitatea poetesei Nora Iuga cu viziunile intelectualissimului Matei Alexandru
trimite-promite-produce confuziile dorite, ale, aşa zis intelectualismului românesc post-modern,
mai mult decît păgubose, Toxice evident,
Este mai mult decît limpede, că nu doar stimabilul „un sorriso” a reacţionat sănătos la deviaţiile „poetice” ale cică distinsei poetese, „finement” epolată de tînărul inocent Matei Alexandru, fiul altei destinse (sic!) poetese, „comme par hasard”, şi deasemeni, cu mult, mai mult ca niciodată, anapoda departe de adevărurile conjuncturale.
„un sorriso” a încercat să atragă atenţia unor deviaţii periculoase şi alunecări penibile în „desuet” sub influenţa noilor magicieni de la pupitrul înaltelor instanţe, se pare degeaba !
Multe voci ies mult prea vehemnte la interval, împotrivă, dl. Liviu Ornea încercînd o reaşezare a valorilor în matca lor firească.
Doamna Nora Iuga şi stimabilul Alexandru Matei, „dătătorul de curaj”, se află vertiginos, pe o pantă obişnuit de alunecoasă, într-o penibilă cădere liberă.
Doamna Nora Iuga confirmă !
Bravo domn’ Sorriso!
Iata un inceput promitator.
Continuati!
El, sa ma critice,
Eu, fara diacritice,
Doar cu un suris,
Si … tot-el-A-ris!
\”Domnul Sorriso\” tace spunandu-ne ca tace, caci altminteri nu bagam de seama. Ce ti-e si cu logica asta! Ar fi putut sa taca pur si simplu.
Are dreptate comentatorul care semnează un sorriso, trebuia să mă fi referit la comentariul său în primul paragraf al articolului. Nu pentru că i-aș fi preluat ideile, ci pentru că el a scris primul ceea ce, separat, am gîndit amîndoi – și, sper, mulți alții – cînd am citit articolul doamnei Nora Iuga. Am căzut în păcatul pe care-l combăteam: identificarea (din fericire, nu cu ideile vreunui politician). Îi prezint scuze.
Daca as subscrie la articol, mi-e ca citesc iar ceva despre ‘basistii care nu-s barbati’…
Daca l-as acuza pe autor ca mi-a plagiat comentariul catre distinsa doamna poeta, cred ca i-as bucura pe cei care nu-l inghit…
Asa ca tac, rabinic.