OCHIUL INOCENT. Roland Garros 2014, între surprize şi legitimităţi

Roland Garros (şi nu, acest nume „nu este al unui tenismen celebru, ci al unui aviator erou în Primul Război Mondial“, după cum scriu site-urile quality băştinaşe!?), ediţia 2014, a avut de toate. De la surprize grandioase la exaltări etniciste, de la suspansuri à la Scala la scrîşnete balcanice, de la orezării chinoises la corride catalane, isterii mediatice, politizări abrupte şi populisme greţoase − mai ales în biata ţărişoară, convertită instantaneu într-o naţiune tenisistică prin excelenţă! Căci da, tenisul, ca orice sport cu expunere mediatică, a devenit prilej de gargară politicianistă şi de delir jurnalistic, ca să nu mai vorbim de psihoza ignoranţilor, transformaţi brusc în specialişti şi comentatori avizaţi. Cucoane cu moaţe pe cap admirau nitam-nisam reverul în cross al Simonei Halep, iar iubitori de Heidegger criticau suspecta toleranţă a arbitrului Kader Nouni faţă de tragerile de timp ale Maşei Şarapova în finala de simplu, interpretînd regulamentul mai dihai decît pasajele din Sein und Zeit tălmăcite de Liiceanu şi Cioabă (mă rog, topica e interşanjabilă, după gust). Turneul parizian, conotat drept un autentic campionat mondial de tenis pe zgură roşie, şi-a văzut mulţi favoriţi părăsind rapid competiţia. La băieţi, Stanislas Wawrinka (3) a ieşit din primul tur, învins de […]