CAMIL PETRESCU, CONTEMPORANUL NOSTRU. Colţul Marghiloman şi staţia Muzeul Simu

De cîte ori înjurăturile în parlamentul actual duc pînă la scandal, „lumea bună“ de la noi se arată foarte indignată şi opune cu energie şi tristeţe, vulgarităţii de azi, parlamentul „select“ cu oratori foarte distinşi, care făceau fraze atît de frumoase şi-şi combăteau „adversarii“ cu subtilităţi englezeşti, minus imperiul colonial şi caracterul englez, bine înţeles… Încet, încet, s-a creat, astfel, mitul absurd al unor talente politice de înaltă ţinută, al unor oameni de înaltă cultură din ajunul războiului în comparaţie cu care epigonii zurbagii de astăzi provoacă numai regrete şi nostalgii. Din păcate, măcar ca student, am apucat şi eu atrocea mediocritate a politicienilor noştri, care ne-au dus apoi cu alai patriotic la Turtucaia tuturor umilinţelor… Am apucat şi eu doi, trei ani de „viaţă parlamentară de înaltă şcoală“. I-am auzit pe toţi aşii regretaţi atît, şi simt şi acum, după decenii, destulă greaţă pentru farmecul de bigibigi roz şi lins al oratoriei lor vide, arogante pînă la inconştienţă, ipocrite pînă la perfidia fanariotă.  Storcînd venituri uriaşe din latifundii, dintr-un regim feudal ori din sistemul de concesii şi prevaricaţii (absenţa faţă de realitatea concretă, ca un om care încă nu ştie că a greşit trenul), această oligarhie şovăia între cîteva […]