BIFURCAŢII. Prezumţia de vinovăţie

  • Recomandă articolul
A devenit principiu absolut. Ne deformează raţionamentele, mai ales pe acelea aplicate unor chestiuni politice. Cînd încercăm să formulăm o lege, o metodologie, ne întrebăm întîi cum ar putea fi ea fentată, apoi cine s-ar putea folosi de ea ca să facă exact contrariul a ce dorim. Aşa apar legi întortocheate, în speranţa anulării a cît mai multe posibilităţi de fraudă – inutil, pentru că o minte, oricît de machiavelică, nu se poate gîndi la toate blestemăţiile. De curînd, Ministerul Educaţiei (care ar trebui să fie şi al Învăţămîntului, insistă, pe bună dreptate, Nicolae Manolescu) a schimbat complet Legea Educaţiei Naţionale.  A schimbat-o prin Ordonanţă de Urgenţă, fără să explice care anume e urgenţa. Passons. Parcă aud: „Funeriu n-a trecut-o prin asumarea răspunderii?” Ba da, aşa a făcut. Dar a pus-o întîi în discuţie publică, a trimis-o la comisia parlamentară, s-a discutat. Şi chiar dacă Funeriu a greşit, e ăsta un motiv ca următorul ministru să-i repete greşelile? Mai ales că nu toate prevederile din acest OUG 49/2014 care a inflamat spiritele sînt absurde – un început de analiză echilibrată se găseşte în comunicatul emis de Universitatea din Bucureşti. Exemplu: reintroducerea posibilităţii doctoratului la fără frecvenţă. Sigur că ideal e […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.