Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
OCHIUL INOCENT. Soluţii pentru a ne proteja copiii!
Catherine DePINO - Violenţa în şcoală. Ajută-ţi copilul să-i facă faţă
- 01-08-2014
- Nr. 733
-
Valentin PROTOPOPESCU
- Rubrici
- 2 Comentarii
Trăim într-o lume violentă. Capitalis mul postrevoluţionar a însemnat, pe lîngă alte beneficii economice şi politice, şi intrarea într-o zodie a incertitudinii, a pericolului social. Ceea ce se înfăţişa în sistemul totalitar ca siguranţă cotidiană a străzii a devenit astăzi arena unor evenimente traumatizante şi sîngeroase. Ştim cînd plecăm de-acasă, nu mai ştim dacă vom reveni teferi. Oricum am întoarce-o, acesta este crudul adevăr. Ca adulţi, în principiu avem posibilitatea şi dispunem de argumentele necesare pentru a ne apăra drepturile şi integritatea fizică sau morală. Femeile sînt mai expuse decît bărbaţii, cu toate că, în cazul sociopaţilor sadea şi al infractorilor organizaţi, nimeni nu este imun, nici măcar poliţiştii sau militarii luaţi individual. Dar, repet: teoretic, noi, maturii, sîntem capabili să ne apărăm sau să apelăm la acele instanţe şi instituţii care au ca ţel securizarea vieţii sociale. Cînd vine însă vorba despre copiii noştri, lucrurile se schimbă la modul dramatic. Cei mici sînt expuşi la tot felul de primejdii în mediul educaţional pe care-l frecventează, de la grădiniţă la şcoală şi la liceu. Cei mici nu ştiu să comunice prea bine ceea ce li se întîmplă, ei nu integrează mental justa amploare a ameninţării, se tem, cred că agresorii […]
Buna ziua,
S-a intamplat sa vad mesajul dvs. si, in calitate de redactor al cartii ”Violenta in scoala”, precizez urmatoarele:
– Asa e, nu e tocmai ”usor de facut” ceea ce ne sfatuieste autoarea – psiholog scolar si fost dascal. Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne punem problema (ca parinti si ca educatori) legata de celebrul ”bullying”, adica de hartuielile la care poate fi supus copilul.
– Legat de diferentele culturale (de ce sa invat eu de la un autor american?, va intrebati): in cazul de fata, din pacate, problemele sunt mult mai similare decat credeti – si la noi si in SUA, exista in scoli grupuri sau gasti care ii exclud sau ii intimideaza pe unii colegi – si nu vad de ce solutiile unui psiholog american care are experienta (a facut inclusiv traininguri/formari cu educatorii pe aceasta tema) nu ar fi bune si pt. noi, pt. aceleasi probleme…
Tema fiind de interes si explicatiile fiind nuantate, va asigur ca veti gasi sugestii aplicabile si la noi, inclusiv atunci cand profesorii nu vor (din pacate) sa colaboreze. Exista o serie de sfaturi pentru a invata copilul sa se descurce si de unul singur cand e amenintat.
VP
Usor de zis, greu de facut. Si totusi, de unde atata violenta? Mai ales in ultimii cinci ani curge foarte multa cerneala si se consuma foarte multa hartie pe la toate inspectoratele scolare. Oare din ce cauza? Cum sa-mi ajut copilul sa faca fata? Pai ma nelinistesc in primul rand cuvintele „sa-i faca fata”, asta daca nu cumva o fi vreo traducere mai putin inspirata a titlului din original. Sa-l ajut sa gestioneze, ori sa depaseasca momentul, ori sa se descurce, ori mai stiu eu ce, dar nu inteleg de ce sa-l ajut sa-i faca fata? Nu de putine ori s-a dovedit ca primii raspunzatori sunt chiar adultii din scoala. Eu, ca parinte, am ramas uimit de raspunsul pe care l-am primit de la adultii care au datoria sa gestioneze conflictele din scoala. Ca angajat al unei scoli, am descoperit ca sursa violentelor in scoala se afla, de multe ori, in afara scolii, in afara programului de scoala. Alteori chiar „scoala” alimenteaza conflictele, printr-o politica de tipul „nu stiu, nu am vazut, nu am auzit” sau chiar prin felul in care se face abuz in utilizarea termenului „violenta”. Si adica sa citesc un model american, dupa ce a fost tradus, pe care sa-l adaptez in ograda mea, unde jumatate din cadrele didactice (sau mai mult) discuta despre conservele care se fac pentru iarna?