BIFURCAŢII. Cînd ideologia bate mintea
- 02-10-2014
- Nr. 742
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 24 Comentarii
Îl citesc regulat pe Costi Rogozanu. Multe dintre intervenţiile sale mi se par pertinente, mai ales acelea în care atrage atenţia, iar şi iar, asupra problemelor sociale şi economice pe care discursul oficial (putere şi opoziţie deopotrivă) le ocultează. Mă deranjează însă, de multe ori, descifrarea realităţii exclusiv prin grilă ideologică – de stînga, destul de departe de centru. Iar realitatea, nepăsătoare, nu se potriveşte întotdeauna cu ideile preconcepute ale unuia sau ale altuia, cu prescripţiile unui anume curent politic. De obicei, mă amuză concluziile, sentinţele deja previzibile la care acesta ajunge de oriunde ar pleca. Dar fragmentul de mai jos, apărut într-un comentariu recent de pe Voxpublica, nu m-a mai amuzat deloc, dimpotrivă. „Mă uitam zilele astea la cearta titanilor Pleşu-Beligan, monumente culturale bla-bla. Ca de obicei, arta e undeva în altă parte, arta aia adevărată care mai şi interferează cu vieţile noastre, nu arta de acvariu. Singurul fenomen care mă interesează în zona teatrală este cel propus de grupul închegat de Schwartz-Michailov. Piese de teatru rezultate din documentare atentă, punere în scenă a mărturiei, rezultate mai mult decît interesante. Asta e artă adevărată, restul bibelouri prăfuite, branduri artistice care nu mă interesează cîtuşi de puţin. Aşa că poate […]
Doamna Popescu,
Va place scrisoarea domnului Plesu adresata secretarului general al PCR tovarasul Nicolae Ceausescu in care il roaga, cum stie dansul mai bine, sa-l ierte si promite ca nu mai face si alta data? Ce legatura considerati ca are ea cu moralitatea?
Nici nu exista vreo” interdictie” in textul apartinand lui Andrei Plesu!
Si da,este imorala sustinerea pentru presedintie de catre un intelectual- oarecare si mai ales nu oarecare- a unui plagiator dovedit.
1. De ce este oare domnul Ornea asa de agitat in aceasta perioada incat se amesteca cu „martafoii” din josul paginii (citat din chiar domnul Ornea)?
2. Nu este important daca domnul Plesu scrie sau nu la comanda. Important este ceea ce scrie. Spre exemplu, una dintre celebrele sale scrieri este scrisoarea plangacioasa adresata marelui carmaci, geniul al Carpatilor, in care-l roaga in fel si chip sa-l ierte. Asa ca, inainte de a intinde degetul mustrator catre altii, domnul Plesu ar face bine sa se spele pe maini.
Dragă Paul,
impresia mea este că și tu și Costi Rogozanu suprainterpretați textul scris de Andrei Pleșu și îi puneți în cîrcă ce nu a scris. Eu nu deslușesc nici o interdicție în textul lui, nu văd să fi zis că e nelegitim să susții un candidat sau altul. Văd doar mirare și mîhnire că un intelectual (artist, în speță) susține un anumit candidat pe care el, Andrei Pleșu, ca și mine și mulți alții, îl considerăm un plagiator (de impostura lui politică nu mai vorbesc). Repet, mi se pare contra naturii ca un intelectual, oricare ar fi acela, să susțină la președinția țării un plagiator. Și adaug că, dacă în 2012, argumentul: „prioritatea e să scăpăm de Băsescu, de aceea îl susținem pe Ponta acum” putea, la rigoare, funcționa, acum nu mai e cazul.
Nimeni nu spune ca nu e legitim ca beligan sa-l sustina pe ponta – cine se aseamana se aduna. Plesu, Liiceanu si altii au aratat doar ca pe langa marele actor beligan exista si licheaua beligan. Apropos, stii in ce mizerie a murit Nineta Gusti?
@Liviu Ornea: pai tocmai asta este, ca pentru dl. Plesu si corul acuzatorilor cu pretentii, nu e legitim ca Beligan sa-l sustina public pe Ponta, indiferent din ce motiv. Ba e exact la fel de legitim ca si sustinerea altora intelectuali publici pentru Macovei sau, pina de curind, Basescu, ultimul – un vehicul politic util, prezentat ani de-a rindul ca un adevarat monument de integritate etica si juridica.
Nu-l banuieste nimeni pe Andrei Plesu ca scrie la comanda. Exista, in schimb, la domnia sa si la aliatii d-sale, un recurs constant la metoda campaniilor stigmatizante impotriva celor care-i sustin pe „inamicii” lor politici. Ma intreb de ce nu merg pina la capat si nu fac un denunt la DNA impotriva lui Beligan, ca pedeapsa pentru intreaga activitate politica si favorizarea infractorului.
Probabil, C. Rogozanu a vrut sa dea un alt inteles cuvintului „indicat”: nu indicat de cineva anume, ci „recomandabil”.
De ce nu-i lasati pe cei ce isi doresc sa se balaceasca in
namolul bailor preferate ?
sau,
„Naivitatea” Unora şi Jocul de-a Diversiunea
Oare după atît amar de vreme şi amărăciune de vremuri
să nu mai distingem printre nuanţe, abordarea sălcie a problemelor reale ale societăţii româneşti
aflată într-un fabulos colaps vid de identitate şi mult mai grav, un viitor „deficitar” sumbru ?
Dar poate că aşa or fi altoiţi intelectualii din ţara aceasta, şi nu prea le este dat mai deloc,
să fie-n ton cu sensul necesităţilor, urgenţelor şi soluţiilor cele trebuincioase fireşti mersului drept şi sănătos înainte, şi-atunci (ne)serioşi inventă „cazuri” şi „dileme” teatralizîndu-le cu ştaif.
Dacă astfel, toate acestea nu vi se par „deficienţe” care produc „deficite”, nu doar democraţiei dar chiar şi „originalităţii” oricît de originală ar fi sau nu, sau invers,
atunci, în contextul reamintit, ce-am mai putea adăuga
inutil, pentru a mia oară, şi mai ales tot degeaba ?
[ „cazul radu beligan” este o falsă problemă şi o găselniţă diversionistă, care iată funcţionează „à merveille” făcînd „boule de neige beige”, în detrimentul democraţiei reale, creînd fără doar şi poate un „deficit” notabil-notoriu]
Piesa de Teatru al Spectrelor continuă intelectualo-subtilo-abilo-artistic, cum o dai cum o-ntorci, ca un făcut, tot acolo ajungi, în marmelada ştiinţifico-materialist-politruchistă în care diverse personaje publice celebre sau mai puţin, şi afirmaţiile lor minunate, se etalează zglobiu eficient inutil şi veşnic senzaţional absolut deficitar interesant la infinit :„ET AINSI VA LE MONDE” !
Doar o întrebare: de unde pînă unde „politicieni indicați”? Îl bănuiți pe Andrei Pleșu că scrie la comandă, că i s-a indicat pe cine să susțină? De ce ar fi legitim ca Radu Beligan să-și manifeste susținerea pentru cineva și e nelegitim ca Andrei Pleșu să-i reproșeze acest lucru? Andrei Pleșu nu a sugerat că Radu Beligan ar trebui să susțină pe (alt)cineva, ci i-a reproșat că susține un tip pe care, ca intelectual, ca artist, n-ar trebui să-l susțină (măcar pentru că e plagiator). Nu văd unde e deficitul de democrație.
Una-i una, alta-i alta. Nu sint nici eu de acord cu dispretuirea artei „clasice” jucate, „clasic” de Beligan – dimpotriva, o pretuiesc (cum pretuiesc si arta avangardista buna). O pretuiesc si o respect, cum ii respect si publicul numeros. Unde are insa dreptate Costi Rogozanu – sau, ma rog, unde sint eu de acord cu el 🙂 – e acolo unde semnaleaza „deficitul de democraţie al lui Pleşu care nu mai suportă să vadă artişti susţinînînd alţi politicieni decît cei indicaţi”. Al lui Plesu, al lui Liiceanu si al celor care gindesc asa.
Sigur, manifestele avangardiste sint (in principiu) toate „provocatoare”, dar nu „orice” manifest avangardist contine „prostii”. 🙂
Deci fiecare are dreptatea lui, dar pe bucati…
Unde am afirmat ce spuneți? Am scris „un intelectual” etc. Nu există intelectuali, artiști, scriitori care îl susțin pe Ponta?
Nu stiu de unde credeti ca Rogozanu il sustine pe Ponta. Dimpotriva, scrie neutru si mai ales impotriva lui, incluzand recunoasterea plagiatului. Scria in 2012, „Cît despre plagiat, comisia Universităţii din Bucuresti a hotărît: e plagiat. Aştept ca Universitatea să-i retragă totuşi titlul. ” O fi o eroare de tipul „Sunt de stanga. Cum de il sustii pe Ponta?”?
Şi vă mărturisesc că în multe privinţe sunt în gând cu dl. Rogozanu. De exemplu, că România ar trebui să îşi recupereze resursele.
Răbdare, domnule Liviu Ornea. Şi C. R. şi D. S, în 10-20 de ani, se vor reconcilia cu alde Cehov, Brâncuşi, Bach. Amândoi sunt suficient de inteligenţi încât să nu rişte să fie nişte bătrâni caraghioşi.
Nu stiu daca sunt provocatoare sau nu, dar prostii sunt. Mari Cand spui ca UE nu este deloc o structura democratica, asta ce este? Cand compari disputa Plesu-Beligan cu ceatra dintre doua gasti de mahala,asta ce este? Cand spui ca eseistul Andrei Plesu nu mai reprezinta nimic in cultura romana si ca sunt alti eseisti ,infinit mai buni-e drept de care n-a auzit nimeni, asta ce mai e ?
…ati facut o mica gresala luindu-l in serios pe domnul…Rogozanu. Dansul, domnul Rogozanu a citit mult, a memorat mult,…dar nu a reusit sa strabata distanta pana la intelegerea celor citite si memorate. Si aici ma refer strict la fenomenul teatral, de la text si pana la produsul finit …spectacolul.Dansul, domnul Rogozanu, nu are materialul aperceptiv pentru a se erija in etalon\”emitator \” de \”verdicte valorice\” asupra, sau despre ….infinitul fenomen …..TEATRUL. Si ca sa inchei intr-o linie concordanta cu dinsul, domnul Rogozanu, mi-am amintit de intamplarea cu Lenin la care s-a plans o actrita ca directorul teatrului in care era angajata, nu-i daea sa joace, probabil ce -si dorea ea sa joace.Lenin i-a raspuns ca trebuie sa se adreseze ministrului culturii, pentruca el Lenin, nu se pricepe la teatru. Murind Lenin, a murit ultimul om care nu se pricepea la teatru. Deci domnule Ornea lasati-l pe domnul Rogozanu …sa i se plaga lui Lenin.
A-ţi bate joc de Eminescu, a-i socoti perimaţi pe Shakespeare, pe Tolstoi sau pe orice alt reprezentant al “artei ornamentale” este un semn de inteligenţă şi dovada unei simpatice impertinenţe juvenile. Dar non-conformismul îşi are şi el limitele lui, iar dezinhibiţia devine imprudenţă în momentul când se atinge de valorile cu adevărat perene: manifestele avangardei şi cartonul statuii gigantice a lui Roland Barthes.
E ca şi cum, pe vremea proletcultismului de care tocmai a fost vorba, cineva ar fi comis “imprudenţa” de a lua în deşert “Capitalul” sau “Imperialismul, stadiul cel mai înalt şi ultim…”!
@ Domnule Ornea,
Ma regasesc in eseul dv. mai mult decat in demersurile cu aceeasi tema semnate de A.Cornea , N.Manolescu etc.; nu ma regasesc in comentariile de mai sus, cu exceptia ultimei observatii a lui Alexandru Matei („tonul ” discutabil al lui C.R.),iar
comentariul lui C.Rogozanu- nu este decat inca o demonstratie a spuselor dv.(in loc de „dixit”- „sa fim seriosi”!!!).
Si totusi: e vorba despre dogmatism, oportunism, sinceritate infantila, ori o simpla nevoie de a soca?
A-l „apara” pe Adrian Marino (un incontestabil merit!) te poate legitima sa-l promovezi excesiv pe A.Schiopu – „Soldatii din Ferentari”/ manele „geniale” si altele asemenea ???
Cu stima,
Alina Popescu
@Alexandru Matei: Las de la mine: prostioare, mai jos nu scad. N-ai să-mi spui că îndemnul „arde maculatura bibliotecilor” e altceva decît o prostioară provocatoare.
@Costi Rogozanu: Ori vă faceți că nu înțelegeți, ori chiar nu ați citit atent. Nu am identificat vreun pericol proletcultist în textul dumneavoastră. Am spus doar că dacă dumneavoastră sînteți cinstit și credeți în ce scrieți, atunci e posibil ca și printre proletcultiști să fi fost oameni care credeau în ce scriau, nu doar oportuniști. Și am mai spus că afirmații peremptorii ca acelea pe care le faceți (numai cutare e artă adevărată, numai cutare fel de artă mă interesează) pot glisa ușor, în eventualitatea că acela care le face are puterea să legifereze, în rezoluții de felul „nimeni nu trebuie să fie interesat de”. Dacă vreți să detaliez, mă sperie siguranța cu care faceți asemenea afirmații. Lipsa dubiilor e cea care mă face să cred că, dacă ați avea posibilitatea, ați trece la interdicții. Sper să mă înșel, firește.
Și încă ceva: mi-e foarte greu să înțeleg cum un intelectual, fie el scriitor, om de știință, profesor, artist etc. poate să susțină un plagiator dovedit (de textele alăturate, chiar dacă nu de justiția română). Nu mi se pare că reacția domnului Pleșu denotă deficit democratic.
Simt nevoia sa intervin un pic. Liviu, e cel putin imprudent sa scrii \”prostii provocatoare\” la manifeste avangardiste, recunoaste (stim de ce, nu mai explic).
Mai departe. David, trebuie sa recunosti un lucru totusi esential: povestea cu \”arta de acvariu\” e cel putin desueta, si iti spun asta dintr-o perspectiva care e si ea de stinga (Barthes). Inteleg ca acuzatia vizeaza arta ornamentala, dar asta nu repara nimic. Are dreptate Liviu asupra unui lucru pe care insa nu insista destul: tonul lui Costi. Tonul asta, de tip ce pana mea, ca sa nu zic altfel ca ma cenzureaza poate, nu e nene ok mereu. Doar nu ne intoarcem la anti intelectualism. Asta am avut de spus.
Una este textul anti-establishment si alta este textul pro-establishment (cum au fost cele din proletcultism si realismul socialist). Nu cred ca exista vreun exemplu de arta valoroasa in proletcultism sau realismul socialist. In afara acestei dispute, operele valoroase sunt cele despre natura umana si nu cele angajate politic; mai precis, cele angajate politic au sanse mici sa supravietuiasca unei perioade de timp de circa 20-30 de ani, cu exceptia celor care au si un alt mesaj (in afara celui politic).
primesc zilnic tot felul de corecţii, scatoalce etc. Vba dvs., am îmbătrînit dîndu-mi-se lecţii de moderare (cînd sînt un monstru de răbdare şi notaţie cotidiană:). Staţi liniştit, eu promovam arta vie, cu real cîştig, despre care are un sens să vorbeşti azi. Am profitat de un scandal idiot pornit de la un text de toată jena (apropo, mă aşteptam să semnalaţi deficitul de democraţie al lui Pleşu care nu mai suportă să vadă artişti susţinînînd alţi politicieni decît cei indicaţi), ca să recomand ceva foarte important. Aşa cum în loc să mă doară undeva dacă dau ăştia 20 de milioane pe Brâncuşi sau nu, mai mult mă interesează ce-a desenat ieri Laurenţiu Ridichie etc. Domnule Ornea, e cam ridicol să descoperiţi pericolul proletcultismului şi în acele rînduri. Cam asta era. Succes.
Eu am comentat strict ce a scris C.R., nu ce faceți dumneavoastră și nici ce ar fi putut el gîndi (nu despre muzeificare etc. a scris el). Dacă vreți să combateți ce-am scris, faceți-o strict pe citatul pe care eu l-am dat in extenso. Aducerea în discuție a proletcultismului nu e o generalizare, ci dimpotrivă, o particularizare: un caz particular în care ideologia a prevalat în judecățile asupra artei. În fine, dacă nici manifestele avangardiste nu sînt provocatoare…
Îmi permit o observație, cu care sunt sigur că și autorul e familiar, dar poate a omis-o pentru că nu se potrivea… grilei ideologice centriste 🙂
Sofocle, Shakespeare și mulți alții au fost autori de teatru foarte politici, perfect ancorați în realitățile contemporane ale momentului. E greu să găsești texte mai virulent anti-establishment și mai critice la structurile de putere ale momentului istoric decât au fost, de exemplu, Antigona sau Măsură pentru măsură. De asemenea, rescrieri-reinterpretări în cheie politică contemporană, racordată perfect la realitatea imediată, a unor texte „clasice” au fost foarte multe, de la Brecht, care a rescris chiar cele două exemple de mai sus, până la autori contemporani, inclusiv în România.
Problema nu sunt textele clasice în sine, ci muzeificarea și interpretarea prăfuită a acestor autori.
Nu Costi Rogozanu îi aruncă la gunoi pe Shakespeare și Sofocle, ci chiar cei care le golesc textele de orice conținut și orice mize social-politice și contemporane.
Mai departe, pentru mine e totuși greu de înțeles cum cineva care acuză pe alții de „dogmatism” poate scoate perle de orbire ideologică precum „prostie provocatoare ca în orice manifest literar avangardist” sau generalizări ridicole precum cea despre realismul socialist și proletcultism.