Scena şi omagiile lui Radu Beligan

  • Recomandă articolul
Să cauţi citate în care Radu Beligan îi premărea pe Elena şi Nicolae Ceauşescu trebuie să fie o îndeletnicire dintre cele mai plăcute. Altfel, nu mi-aş explica avîntul cu care Gabriel Liiceanu ne arată, pe contributors.ro,  cît de odios linguşitor a fost actorul Radu Beligan, cum îmbogăţea sterilele cuvîntări de ovaţionare a cuplului conducător cu propriile sale „trăiri“. Şi cum nu l-a încercat nici o remuşcare după 1989, declarînd, conform spuselor lui Gabriel Liiceanu, în 2008, că a încercat să facă din propria viaţă o „operă de artă“. Ce fel de „operă de artă“ este acea viaţă care, după cum spune Gabriel Liiceanu, „și-a lăsat-o prinsă în acel grotesc insectar al ruşinii intitulat Buchet de purpură şi soare. Flori alese din creaţia închinată tovarăşei Elena Ceauşescu (Bucureşti, Editura Eminescu, 1987)?“. Şi mai continuă Gabriel Liiceanu: „Operă de artă cînd, la Congresul al XII-lea (1979) – cel la care Constantin Pârvulescu l-a atacat în plen pe Ceauşescu – îl vedem pe Beligan ridicînd apoteotic tonul? «Pentru noi toţi, Nicolae Ceauşescu întruchipează omul nou,  comunistul de omenie, idealul final şi vital al viziunii noastre despre lume, ţinta întregului nostru efort moral. Să ne trăiască şi să ne conducă ani mulţi şi fericiţi […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.