Nimic exclus (II)

ÎnHarald şi luna verde, perspectiva „macro“ asupra Istoriei (cu majusculă) nu lipseşte, însă ea nu este dată, ci extrasă, din cînd în cînd, din episoadele şi confesiunile ce se succedă. Prima variantă ar fi făcut lucrurile mai clare, încă de la începutul romanului, materia acestuia urmînd să intre într-un cadru prestabilit, iar personajele – să evolueze în interiorul unui scenariu imposibil de schimbat: de la interbelic la a doua conflagraţie mondială şi Auschwitz, de la acestea la crearea şi menţinerea lagărului socialist, în fine, de la momentul 1989 la ceea ce i-a urmat (fiindcă romanul vine pînă în actualitate). Cunoscînd epocile, în succesiune, traversate de către personaje, cititorul ar fi urmărit „de sus“ experienţele acestora. Un roman „doric“, în accepţia lui Nicolae Manolescu, ar fi surprins avatarurile eroilor într-o schemă dată, modul în care ei se lasă ori nu purtaţi de cursul vremilor, rezistenţa sau parvenitismul lor într-o anumită structură socio-politică. Cel puţin Naratorul ar fi cunoscut cursul fiecărei epoci şi ar fi oferit unui lector, de asemenea, avizat date de interpretare pentru comportamentul particularizat al fiecărui personaj din roman. Varianta a doua, aleasă de Nora Iuga, este să spulbere această omniscienţă epică şi să urmărească nu personajele prin Istoria […]