BIFURCAŢII. Bemoli
- 26-11-2014
- Nr. 750
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 4 Comentarii
„Vreme este să plîngi şi vreme să rîzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti“. Acum e vremea să ne bucurăm. Şi ne tot bucurăm. Nu-i vorbă, avem de ce, am şi jelit înainte. Totuşi, începe să mi se pare că exagerăm. Prea ţine mult emoţia. Numai de nu s-ar relua degrabă ciclul. Atît de mare şi contagioasă e euforia, că trece binişor înspre exaltare. Şi spre beţie de cuvinte. Se vorbeşte despre revoluţie – ce spun eu? revoluţii. Se aşteaptă de la Klaus Iohannis „să civilizeze România cu biciul“. I se fac lui Iohannis portrete, se descoperă (ce noroc!) poze vechi – preşedintele la munte, pe bicicletă, în costum de Moş Crăciun –, i se dedică ode, se scrie despre „relaţia lui“ cu Carmen, despre copilăria şi tinereţea lui Carmen, despre clasa la care e dirigintă. Simte gazetarul român nevoia să-şi pună-n pagină entuziasmul şi prinosul de iubire. Nimic nou, ştiu – dar dacă nu se schimbă nimic, unde-i revoluţia? Deocamdată, preşedintele ales se ţine tare, nu se lasă. Dar ştiu eu cît o rezista? Iubirea, se ştie, e un lucru foarte mare. Cînd dă pe-afară, pe unii-i îngreţoşează, pe alţii-i înduioşează. Unii spun că abia acum […]
iata ca – nu-o credeam in veci – imi chiar veni vremea: sa ma diclar ”rap[idist”…
Cele bune,
Nea Marin
putzini am fo’, multz’ ramaseram…
Orice-ar fi & orishice s-ar ‘tampla: *io* (pantre altzii, c-o promit muuultzi) mi-s cu ochiu, *holbat*, pa el.
Cele bune,
Nea Marin
Nenea Liiceanu si Plesu au inteles perfect mesajul cu bemolul. Sunt tare nemultumiti de echipa pe care vrea s-o introduca in teren antrenorul. Au inceput sa huiduie. Bemoli, bemoli!
Uitati o explicatie pentru euforie, nu-i numai victoria meritata a lui Iohannis. Explicatia este data de finalul unui banc recent care spune asa: „Stiu ca dl Ponta nu este presedintele Romaniei, dar nu ma mai satur sa aud asta !”