TEATRU. American Dream sau despre manipulare şi formele ei

Nu mă număr printre cei care au urmărit cu interes fanatic spectacolele Nicoletei Esinencu, nu i-am văzut toate producţiile, dar cele cîteva văzute mi-au reafirmat prima impresie: vizionam creaţiile unei regizoare inteligente, foarte riguroase, constant în proiectul estetic. Adeptă a noilor forme, a unui teatru politic, documentar, implicat în frămîntările comunităţii, în imediat, Nicoleta Esinencu aplică cu tenacitate şi program acest credo la Teatru-Spălătorie din Chişinău. O „scenă“ independent deschisă, după un periplu european de cîţiva ani al artistei, în subsolul Spălătoriei „Nufărul“ de pe str. Mihai Eminescu din capitala Republicii Moldova, unde artiştii şi-au propus să cureţe comunitatea măcar de unele pete şi murdării. Sau, cel puţin, să le arate. Dramaturg a ajuns „pe pile“, cum zice, adică pe recomandarea tatălui – tot părinţii ştiu mai bine –, iar ca autor de teatru, Nicoleta Esinencu cumulează posturile de dramaturg şi regizor. Şi tehnician de scenă, pentru că mai face şi lumini, proiecţii, supratitrare. Revoltată, ironică, cinică, Nicoleta Esinencu priveşte întotdeauna în jur, la viaţa cotidiană de peste Prut, despre care nu crede că se va schimba prea curînd, poate niciodată, şi practică un teatru al reacţiei imediate, civice, concentrîndu-se pe subiecte ale istoriei recente, chiar proaspete, care afectează/reprezintă o […]