BIFURCAŢII. Un eveniment improbabil

Probabil pentru că abia s-a încheiat Gaudeamus şi pentru că oricine a trecut peacolo nu a putut să nu vadă cît de mult se publică acum, carte de toate felurile şi pentru toate gusturile, inclusiv ştiinţifică, mi-am adus aminte, fără pic de nostalgie, de vremea dinainte – cînd se scria şi se publica mult mai puţin. Universitarii, de pidă, erau mai reţinuţi şi, procentual, faţă de situaţia de azi, mai multe dintre cărţile publicate de ei erau bune. Se scria mai puţin nu pentru că lumea aceea era mai decentă – unii nu s-au compromis doar pentru că nu li s-a permis –, ci pentru că lipsea motivaţia. Posturile erau mai mereu blocate şi, oricum, pentru promovare, nu lista de lucrări ştiinţifice era determinantă. Aşa se face că, şi printr-un efect pervers al închiderii sistemului, al funcţionării sale aberante, au apărut în vremurile acelea cîteva monografii şi manuale universitare foarte bune, după care au învăţat generaţii întregi. Au fost scrise pentru că autorii lor chiar aveau ceva de spus. Azi, în universităţi, se scrie şi se publică pe întrecute – ba unii publică mai mult decît scriu. Dar texte fundamentale, manuale solide după care să înveţe studenţii sînt foarte puţine. […]