OCHIUL INOCENT. Sărmanul Keynes

  • Recomandă articolul
Nu-mi place să fac pe moralistul, cu sau fără blană de oaie deasupră-mi, cu-atît mai mult cu cît o asemenea întreprindere nu ar însemna, nici mai mult nici mai puţin, decît o predică în deşert. Am mai spus-o, nu agreez redundanţa. Într-o lume fără busolă etică, în care infractorii ţin prelegeri de morală iar impostorii, fie ei şi intelectuali, trec drept modele ale comportamentului just – chiar nu ţin să redescopăr nici o Americă. Lucrurile sînt aşa precum sînt, iar speranţele de ameliorare nu depăşesc un singur procent. Nu e vorba de pesimism aici, ci doar de practicarea unui scepticism măsurat. Nu sînt fanul îmbătării cu apă rece. Dar chiar aşa stînd lucrurile, constat cu stupoare că păstrez, malgré moi-même, resurse de inocenţă. Uneori chiar mă mai pot mira… De pildă, că unul dintre grelele şi fundamentalele păcate denunţate de creştinism (şi nu numai), adică lăcomia, este nu doar scos de la naftalina cufărului etic, ci şi cultivat de parcă ar fi una dintre virtuţile cardinale. Lăcomia, asupra căreia avertiza şi Martin Luther, considerat unul dintre părinţii doctrinari ai capitalismului prin îndemnul de a munci din greu, de a agonisi cumpătat şi de a reinvesti cu cap, privind spre Domnul […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.