OCHIUL INOCENT. Australian Open 2015, între previzibilitate şi paradox

Primul turneu de Grand Slam al anului 2015 a luat sfîrşit duminică, 1 februarie, într-o după-amiază a tenisului feroce. Pe Rod Laver Arena luminile s-au stins, rumoarea s-a estompat, dar pacea nu s-a instalat încă pe scena ce mai vibrează în urma loviturilor de ciocan din finala Djokovici- Murray. Ar fi însă nedrept să reducem chenzina australă la polaritatea Nole-Andy. Între rînjetul orgasmic al pentuplului campion sîrb şi grimasa lăsată a scoţianului triplu finalist la Australian Open încap foarte multe aspecte, întrebări, depresii, jubilaţii, retorici ale show-ului şi ale performanţei, ciudăţenii şi amintiri.   Cum a fost Openul de la Antipozi în 2015? Întîi, o observaţie: terenurile, mai ales cele centrale, s-au dovedit mai rapide decît în ultimii ani. Cu cît se scurgeau zilele competiţiei, cu atît senzaţia competitorilor de pe Rod Laver, Margaret Court sau Hisense era că mingea vine mai repede. Apoi, să nu uităm graba unor impozante favorite ale tabloului feminin de simplu de a părăsi turneul. Premature s-au dovedit Ana Ivanovici, Caroline Wozniacki, Angelique Kerber, Jelena Jankovici etc. Ba parcă nici Petra Kvitova n-a zăbovit mai mult, căci a fost eliminată de surpriza turneului, juna americană de 19 ani, locul 35 WTA, Madison Keys, cea care, […]