BIFURCAŢII. Însemnări
- 20-02-2015
- Nr. 760
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 22 Comentarii
A mai trecut o zi de Valentine. Nu pricep de ce atîta iritare în jur faţă de importul acestei sărbători urbane „netradiţionale“, dublată de o nostalgie afectată pentru tot la fel de puţin tradiţionalul, la oraş, Dragobete. Nu-mi aduc aminte să se fi serbat vreodată Dragobetele, înainte de a trebui să ne reperăm onoarea care ne-a-njurat de 14 februarie. Ce ghinion, de fapt – cu trei zile înainte să fi fost, la 11 februarie, am fi avut o adevărată, mare sărbătoare naţională! Dar de ce nu se revoltă lumea cînd aude de Ziua Limbii Române (31 august, ştiaţi?) sau de Ziua Drapelului Naţional (26 iunie), tot proaspăt introduse-n calendar? Pe astea din urmă le-o fi ţinînd altcineva în afară de autorităţi? Cîte din sărbătorile noului calendar revoluţionar au rezistat în Franţa? N-au ţinut nici acelea, mult mai hazoase, din cel patafizic (printre lunile patafizice: Merdre, Gidouille, Phalle, Pédale, Décervelage; dintre sfinţi, l-aş aminti doar pe Saint Prélote, Capucin). Am bănuiala că, ne place ori nu, azi nu se mai pot impune decît sărbători legate într-un fel sau altul de comerţ. S-a dus naibii idealismul. Aud că Remus Cernea vrea să propună instituirea Zilei Naţionale a Ştiinţei pe 12 februarie, ziua […]
Motivele invocate de dumneavoastra va arata adevarata fata. Daca Lenin a spus ca 1+1=2, atunci trebuie combatut caci este comunist, nu? Drept urmare, va intreb care sunt opiniile care nu trebuie respectate. Din ce spuneti se intelege ca orice emite un comunist nu face doi bani. In schimb trebuie sa ne uitam ca la soare la dumneavoastra, detinatorul adevarului absolut care poate evalua pe oricine si in orice domeniu.
Puteti exemplifica ce este jignitor in opiniile domnului Marescu (va sfatuiesc ca, in prealabil, sa deschideti DEX-ul sa cititi ce inseamna jignire)?
Puteti sa-mi spuneti cand am fost necivilizat cu dumneavoastra? Bagati de seama ca, dupa cei 7 ani de la casa domniei voastre, a apela pe cineva ca la piata (vezi Marescu) este ceva normal.
Chiar nu pricepeti … Ce fel de logica aveti ? Ati afirmat ca orice opinie trebuie respectata si eu v-am dat exemple de opinii care nu trebuie respectate ! Nici acum nu pricepeti ?
Iar opiniile dvs si ale lui Marescu sunt jignitoare si nu prea au de a face cu o critica a autorilor sau comentatorilor. Nici macar asta nu stiti sa faceti … Si va intrebati cine imi da dreptul mie sa va judec; evident, modul necivilizat si uneori fara logica in care va exprimati este suficient ca sa va evaluez !!!
Si cine va califica pe dumneavoastra in a stabili cine are opinii precum fascistii, comunistii sau teroristii? Sa inteleg ca cine nu este de acord cu dumneavoastra pica in una dintre aceste categorii?
Dupa cum va spuneam, reaua credinta este o apreciere a dumneavoastra. Altora le pare a fi buna credinta. Eu cred ca sunteti un laudator al domnului Ornea si un fel de strajer al dansului in spatiu virtual. Fiecare cu flebetea sa!
PS. Un Profesor se exprima cu „domnul Marescu” si nu cu „Marescu”, asa cum procedati dumneavoastra. Dumneavoastra insa, fiind numai profesor, va puteti etala in voie. Se vor gasi unii care sa va aplaude.
Domnule Codan,
Una din trasaturile definitorii ale (pseudo)-elitei este dispretuirea tacita a restului de 99,99% din conationali, contabilizati la rubrica „populatie”.
Dvs va recomandati „un incult pe un site de cultura” si totusi afirmati fara a clipi: „majoritatea populatiei nu da 2 bani pe educatie”, deci va alaturati implicit acestei atitudini.
Or, va semnalez ca educatia este un proces care se adreszeaza prin definitie unei majoritati a viitorilor cetateni, deci a vlastarelor acestei „populatii”. Daca sunteti asa de sigur ca aceasta majoritate este atat de obtuza si iresponsabila, de unde vreti sa gasiti resursele de dezinteresare si idealism necesare pentru a o educa impotriva acestor ipotetice instincte si aspiratii spre „diplome si invarteli”?
Nu cumva schimbarea atitudinii fatza de educatie ar trebui sa inceapa cu noi insine, adica tocmai cu renuntarea la aceasta viziune fals realista asupra potentialilor beneficiari ai unei educatii demne de acest nume?
Exista 2 esentiale modalitati de a schimba ceva in societate. Fie se convinge elita financiara si politica ca acel lucru trebuie implementat pentru binele lor, in primul rand, si al populatiei in al doilea rand, fie o bucata semnificativa din populatie adopta o idee in mod natural, sau reactioneaza prin protest, revolta etc. ( vezi Rosia Montana, revolutii, etc.) Sunt cazuri in care e mai usor sa activezi niste oameni sa lupte pentru o cauza sperand ca activismul devine viral si astfel elita se va conforma incet incet, fie pentru a evita pagubele, fie pentru a face un profit din asta. (De exemplu, marea corporatie Sony Music Entertainment, mai exact a 2a „casa de discuri” din lume afiliaza muzicieni ale caror versuri sunt impotriva corporatiilor in general)
Cealalta modalitate e sa convingi elita financiara ca e o idee chiar buna pentru ei sa investeasca in educatie. In Vest, elita a inteles de multa vreme si finanteaza masiv cercetarea. Romania in momentul asta nu are capacitatea industriala necesara pentru a investi in educatie si implicit in tehnologie, rezultatele acestei investiitii nu prea se vad in viitorul apropiat si deci mai sus numita elita nu vede absolut niciun interes sa investeasca in educatie. Mai mult decat atat, nici populatia nu da 2 bani pe educatie, majoritatea vor doar un certificat care sa le ateste o aptitudine pentru a se putea angaja undeva. Scoala devine un fel de loc in care se masoara prin diverse forme aptitudinile unui individ. Nu am mentionat nimic de domeniile non-tehnologice, pentru ca sansele ca cineva sa investeasca aici sunt aproape nule, pentru ca trebuie sa existe o pasiune personala.(vezi filantropie, pe sistemul am bani in plus, de ce sa nu-i investesc in ceva ce-mi place) De exemplu, domnul Vosganian, ca presupus iubitor de arte, ar putea sa se zbata putin in Parlament pe tema asta, sa directioneze niste bani din buget pe evenimente artistice, concerte, promovari de carte sau teatru. N-am spus direct Ministerul Culturii, pentru ca as fi lasat de inteles ca Ministerul Culturii chiar se ocupa serios de asta. Umila mea parere de incult pe un site de cultura e urmatoarea: Incentiva populara nu exista si nu va exista prea curand. Ca sa existe o incentiva populara pentru a sprijini educatia trebuie sa existe o societate civila,iar societatea civila are nevoie de un sistem educational. Cum am mai spus, interesul sta in diploma si in clasament. Pe scurt , e un cerc vicios. O idee ar fi inceperea un proiect ascuns de formare intelectuala si umana a noilor elite care ar trebui facut in colegiile nationale si marile universitati din tara. Sunt cativa sociopati carora nu le poti insufla valori, dar cred ca impactul va fi suficient de mare.O alta idee ar fi modificarea completa a programelor scolare astfel incat sa fie chiar utile studentilor. Cea mai usoara solutie, nu trebuie decat sa te opui unor oameni care au predat zeci de ani acelasi curs, ooameni oarecum influenti, doar nu imuabli. N-ai nevoie de extra finantare. Astfel, respectul populatiei pentru educatie creste. (Pe sistemul, chiar am invatat ceva la scoala de la ala). Daca respectul populatiei pentru educatie creste, guvernul ar putea mari bugetul pentru educatie pentru ca da bine la electorat.(Pentru viitorul copiilor nostri!)
Tot nu intelegeti ca ati putea sa fiti de alta parere dar sa scrieti civilizat si nu cu rea credinta ? Eu nu venerez pe nimeni chiar daca din cand in cand scriu la subsolul OC,
ca si dvs. Nu prea aveti logica nici dvs si nici Marescu … Faptul ca va evaluez astfel nu inseamna ca am gandire totalitara ! Sa va dau un exemplu: opiniile fascistilor, ale comunistilor si ale teroristilor nu pot fi respectate; asta intelegeti sau mai trebuie sa va explice cineva ?
Mai bine ati fi dumneavoastra Profesor cu P mare.
Rea credinta din punctul dumneavoastra de vedere (dupa cum spuneam, gandirea totalitara va sufoca), din al altora este buna credinta. Nimeni nu va impiedica sa-l venerati pe domnul Ornea, insa nu puteti cere ca toti ceilalti sa va imite.
Dvs si Marescu (mai sunt inca 3-4 cu acelasi obicei) va prefaceti ca nu intelegeti ce spun unii autori sau comentatori: incercati sa schimbati sensurile afirmatiilor si gasiti interpretari urate sau veninoase (…), atat la unele articole cat si la unele comentarii. Eu nu comentez decat in aceste cazuri de rea credinta ! Si dvs spuneti ca eu am gandire totalitara (in contradictie cu faptul ca semnez profesor cu p mic) ! Mai bine ati semna dvs Paul cu p mic …
Banuiesc ca principiul pe care-l enuntati, conform caruia nu orice optiune (sau manifestare a ei) merita respect, este valabil si pentru afirmatiile dumneavoastra! Ca atare pot sa nu respect afirmatiile emise de dumneavoastra! Curata democratie! Gandirea dumneavoastra totalitara este probabil responsabila in a vedea „venin” in orice nu concorda cu „conceptia despre lume si viata” pe care o aveti. Remarc, in acest sens, folosirea nepotrivita a deja celebrului verb „a recidiva” (Ilie Dobre va poate explica mai multe).
mie mi-a placut textul…te pune oleaca pe ganduri…iar un text care te pune oleaca pe ganduri este un text bun!
si sa va spun ce gand mi-a dat mie textul asta!
are o vorba Hobbes care suna cam asa: * natura puterii este, la fel ca si a faimei, aceea de a spori pe masura ce se exercita”;
asta inseamna ca ajuns intr-un camp al puterii, deciziile tale sporesc puterea de care dispui…e logic, daca ne gandim ca deciziile au ca obiect direct sau indirect o problema de redistribuire de resurse …
cand puterea creste si cand din ce in ce mai multi oameni devin dependenti de tine, ai din start o problema, anume ca sansele criticii sau ale spiritului autocritic sa devina *frane* sunt din ce in ce mai mici, devreme ce influentezi atatia oameni prin puterea ta…iar adevarul este dat de putere, adica primesti mereu confirmari..
cand a canta la pian sau a produce literatura nu sunt decat dovezi ale dobandirii unui limbaj, in mod similar ca inotul sau skiul si nimic mai mult si nu reprezinta sacrificii in numele unui steag, al unor valori, atunci nu ar trebui sa ne miram ca o persoana ajunge sa calce pe bec…
asta fu ideea la care am ajuns io ca mulgatoare de vaci cand am citit articolul domnului Ornea…
la una din intalnirile noastre, ale mulgatoarelor de vaci, cineva a venit cu o analiza a unei scrisori estetice a lui Schiller care pune problema fiintei ca intreg la greci (aia, nu astia!) si a fiintei segmentate in epoca moderna..
or se pare ca a canta la pian sau a scrie proza nu poate reface fiinta ca intreg, la unii…nu te transforma in subiect, ci doar in interpret sau autor, dar nu si in subiect
Nu orice optiune (sau manifestarea ei) merita respect !
Gresiti cu aceasta afirmatie si recidivati si dvs la „venin” …
Recidivati, recidivati, recidivati, poate ramane ceva ! Si nu vreti sa-mi ascultati sfatul: nu va bazati pe „logica” dvs fiindca sufera rau de tot … Nu va mai spun de ce sufera, cine stie poate ghiciti singur si aveti si dvs o satisfactie !
Domnule Simonca, nu va place cum scrie domnul Marescu, nu-l mai cititi. Respectati optiunea dansului. De fapt ce-i reprosati? Ca nu-l vede prin lentile maritoare, ca dumneavoastra, pe domnul Ornea?
Sunt de acord ca domnul Ornea are umor (pentru cine gusta acest fel de umor).
Domnule Marescu, nu va place cum scrie Liviu Ornea, nu-l mai cititi. De gustibus… sint autori si autori, sint texte si texte, sint reviste si reviste. Domnul Liviu Ornea are umor si are capacitatea sa surprinda esentialul. Nu vrem sa scrie si sa gindeasca la fel ca alti colaboratori, nu folosim o matrita ideatica. Fiecare cu formularile si ideile sale, sa respectam optiunile, argumentatia si stilul fiecaruia.
Domnul Ornea ne ofera iar un ghiveci de problemuţe, de la Sfîntu’ Valentin, la situaţia de plîns a învăţămîntului. Însemnări fără însemnatate. Probabil autorul ne serveşte carcaletele gîndind că sorbituri din logica domniei sale nu pot decît să fie aşteptate cu sete şi degustate cu extaz de un public mai puţin vîrlav decît dînsul în ale inteligenţei, avid de potenţatori de esenţe. Nu cred că distilatul ăsta primar e un coctail cu rafinament sau virtuţi, dar, vorba ceea, de gustibus …
Iată că a tratat şi problema lui Vosganian, în stilul la care mă aşteptam, ce-i drept, cu o extensie mai redusă decît prezisesem. Chiteam că vor fi cîteva paragrafe, desigur cu antreu de ceva colaterale şi scobitori facute din altele, însă domnul Ornea s-a dovedit eficient, făcînd din caz doar o mică tartină, nu un fel principal.
Mai mult decît atît, a atins şi problemele fierbinţi ale zilei, desigur cu mănuşi groase de azbest şi cu filtre de radiaţie, de abia se mai întrezăreşte pălălaia, muşamalizată mai mult decît s-ar putea crede posibil. A şi găsit explicaţia, naturală venind din partea unui purtător intrinsec de logică: anume, corupţii noştri sînt doar proşti. Şi cam atît.
Ca stil, conţinut relevant, efort de documentare şi chiar şi ca desfăşurare de logică, domnul Ornea este cel mai slab autor din staff-ul permanent al acestei reviste, situaţia fiind, în bună parte, produsul secundar al unui set de aspiratii “wannabe” ce -neputînd fi expuse oablu- îl îndeamnă la tot soiul de omisiuni, contorsiuni, contrageri, elipticităţi. Mult mai multă logică şi culoare stilistică şi –desigur- atitudine (nu defetism) se găsesc în articulele scrise în acest număr de Bedros Horasangian şi Radu Călin Cristea. Punctez acestea ca fiind votul meu în evaluarea, pe parcurs, a echipei revistei.
Nu cred că domul Ornea stă în cîştigurile financiare de la “Observator Cultural”, de vor fi fiind vreunele, dar se comportă adesea ca un autor de genul “împuşcă francul”, ce scrie fără tragere de inimă. Alteori se metamorfozează, devenind venal, după dispoziţii aparent determinate biochimic. Cînd e strivit de vremi întru futilităţi, cînd e mînios apostol al înfricoşatului vifor al unor judecăţi de valoare care vor să vină, după o schemă care de fapt nu pare a-i fi prea clară.
Mă copleșiți cu atîta atenție, vă sînt recunoscător. Totuși, ce-am avut de spus, am spus în articol.
De pe pagina la care ma trimiteti cu atata amabilitate nu rezulta daca l-ati serbat vreodata sau nu pe „sfantul” Valentin (intrebarea nr 1), in schimb se desprinde foarte clar un motiv de aversiune fatza de vulgaritatea si agresivitatea sonora a manifestarii respective (intrebarea nr 2).
Sa fie atunci nepriceperea de care vorbeati o simpla figura retorica?
N-am uitat, pentru că nu îmi propusesem să vă spun. Dar vă răspund la prima întrebare: http://dev.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Wannabe-my-Valentine*articleID_19252-articles_details.html
Spiritual si vessel, ca de obicei!
Dar doua lucruri tot ati uitat sa ne spuneti:
1. L-ati serbat vreodata pe Valentin?
2. Dvs. de unde presupuneti c-ar proveni „iritarea” impotriva lui?)
Cred că cei din jurul lui Băsescu nu s-au oprit din matrapazlâcuri mânaţi fiind de lăcomie: mai puternică decât prudenţa, mai puternică decât o perspectivă care, da, ar fi trebuit să îi pună pe gânduri.
Daca intelegerea dvs este atat de limitata (a se vedea textul interpretat de dvs in comentariu in comparatie cu textul autorului), cum va trece prin minte sa scrieti ceva, orice, chiar si comentarii ? Si sa mai si pronuntati cuvantul „logica” …
Mostra de logica justitiarista in textul dlui Ornea.
Vosganian are defecte: nu este incult, ci dimpotriva; canta la pian; e un talent literar („spun unii”); a vibrat la suferinta (sic) armenilor (spun altii); face parte din categoria tortionarilor degustatori de arta. Ar putea fi nevinovat (pana la proba contrarie). Ergo, isi merita soarta, ca si ceilalti, mai inculti ca el.
Citim printre randuri: “La puscarie!” (vorba dlui Horasangian).