BIFURCAŢII. Însemnări

  • Recomandă articolul
A mai trecut o zi de Valentine. Nu pricep de ce atîta iritare în jur faţă de importul acestei sărbători urbane „netradiţionale“, dublată de o nostalgie afectată pentru tot la fel de puţin tradiţionalul, la oraş, Dragobete. Nu-mi aduc aminte să se fi serbat vreodată Dragobetele, înainte de a trebui să ne reperăm onoarea care ne-a-njurat de 14 februarie. Ce ghinion, de fapt  – cu trei zile înainte să fi fost, la 11 februarie, am fi avut o adevărată, mare sărbătoare naţională! Dar de ce nu se revoltă lumea cînd aude de Ziua Limbii Române (31 august, ştiaţi?) sau de Ziua Drapelului Naţional (26 iunie), tot proaspăt introduse-n calendar?  Pe astea din urmă le-o fi ţinînd altcineva în afară  de autorităţi? Cîte din sărbătorile noului calendar revoluţionar au rezistat în Franţa? N-au ţinut nici acelea, mult mai hazoase, din cel patafizic (printre lunile patafizice: Merdre, Gidouille, Phalle, Pédale, Décervelage; dintre sfinţi, l-aş aminti doar pe Saint Prélote, Capucin). Am bănuiala că, ne place ori nu, azi nu se mai pot impune decît sărbători legate într-un fel sau altul de comerţ. S-a dus naibii idealismul. Aud că Remus Cernea vrea să propună instituirea Zilei Naţionale a Ştiinţei pe 12 februarie, ziua […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.