Walter Biemel 97

Se ştie că există întîlniri ce ajung să nu se mai şteargă din amintire. Uneori este vorba de momente total neplănuite, care rămîn totuşi de neuitat, datorită personalităţii întîlnite. În a doua jumătate a anilor nouăzeci, eram lector austriac la Universitatea Tehnică din Timişoara, cînd mi-a căzut în mînă programul unei conferinţe de filozofie extrem de interesante, pe tema timpului, organizate de Facultatea de Filozofie de la Universitatea de Vest din localitate. Promiţător era şi locul unde urma să aibă loc manifestarea: în sala de festivităţi a Prefecturii. Surpriza cea mai mare era însă pentru mine faptul că unul dintre conferenţiari avea să fie nimeni altul decît Walter Biemel. Pentru cineva care, ca mine, ştia, ce-i drept, că Walter Biemel este filozof, însă n-avea idee că faimosul învăţat german provenea din Braşov, unde absolvise şcoala, iar mai apoi studiase chiar filozofia la Universitatea din Bucureşti, nu era mică surpriza de a-i întîlni numele în program. În consecinţă, nu-mi puteam spune decît că trebuie neapărat să asist la conferinţă. Mai aveam şi norocul să-l cunosc personal pe filozoful Corneliu Mircea, care era în mare măsură implicat în organizarea conferinţei şi în invitarea lui Walter Biemel. Ca atare, înainte de începerea prelegerii, […]