Cine minte, domnule preşedinte?
Din nou despre legea timbrului literar şi ciudăţeniile ei
- 04-03-2015
- Nr. 762
-
Silviu LUPESCU
- Focus
- 4 Comentarii
Această lege există din 1994, doar că „nu funcţionează“, ne spune Nicolae Manolescu, preşedintele USR. Cum aşa? Întreb deoarece, de cînd a fost votată, legea a fost modificată atît în 2000, cît şi în 2002. Şi, iată, tot „nu funcţionează“! Ce fel de lege o fi şi cine a elaborat-o? Apoi, o lege e însoţită de norme de aplicare. Cine le-o fi emis? Sînt sigur că dl preşedinte al USR ştie răspunsul, dar pur şi simplu îl eludează. Probabil că nu vrea să se afle cum şi-a tras spuza pe turta lui. Să luăm, de pildă, modificarea adusă normelor de aplicare a legii prin Ordinul 1963/2005. Dacă pînă atunci timbrul literar era plătit de cumpărătorul cărţii, librarul urmînd a vira sumele colectate direct în contul USR, din 2006 a apărut o verigă în plus: editorul. Traseul s-a complicat. Cumpărătorul plăteşte, librarul trimite sumele colectate spre edituri şi abia acestea sînt cele care le virează la USR. I-a întrebat cineva în decembrie 2005 pe editori dacă vor să devină colectori de taxe? Între timp, aflu că timbrul literar nici măcar nu e o taxă, e pur şi simplu un bir. Din ce raţiuni vor fi fost editorii transformaţi în dăbilari? Răspunsul […]
ideea e alta. Cu câți bani a dat moka Varujan multimiliardarului Ioan Nicolae pentru gaze ieftine, se putea tine cultura romană vreo doua sute de ani
Conu’ Silviu Lupescu, faţă cu concubinaţiunea
– sau despre coabitarea cu rîia în frac –
https://lucianpostu.wordpress.com/2015/03/06/conu-silviu-lupescu-fata-cu-concubinatiunea/
În general politica încurcă ghemurile.Sunt de acord că o contribuţie bugetară mai însemnată pare o rezolvare financiară a întregii poveşti dar…şi acest lucru va deveni un „cântec”special.
Am aflat din acest articol câteva lucruri extrem de importante, pe care nu le cunoșteam. Cu atât mai lipsită de competență și inteligență mi se pare propunerea cu introducerea timbrului literar.