Pe urmele adevărului. La Călineşti

La sfîrşitul săptămînii trecute, am fost invitat, pe e-mail, de o învăţătoare din Călineşti de Teleorman, să le vorbesc copiilor de la clasele cinci-opt dintr-o parte uitată şi nefericită a lumii (în raport cu luminile şi luxul celei în care trăim noi, nomenclatura oraşelor mari) despre crimele comunismului. De fapt, ca să fim de comun acord cu profesoara de istorie Mihaela Dobre şi cu sensibilitatea copiilor, conferinţa mea a purtat titlul Pe urmele adevărului. De aici încolo, toate au luat-o razna. Pentru că ea le promisese copiilor că voi veni, m-am dus; timpul fiind scurt, pentru mine, nu am mai putut obţine aprobare pentru conferinţă. Aşa a fost şi pentru dînsa. După ce a încercat în zadar să obţină aprobare de la Inspectoratul Şcolar, profesoara Mihaela Dobre nu a primit-o. Pentru mine, lucrurile au stat simplu: mi-am luat o zi de concediu, pentru a vorbi despre comunism. Dar şi profesoara căzuse în mintea copiilor, ca şi mine: de cine să îţi fie frică, de sancţiune, sau de judecata lor, a copiilor? Mihaela Şerban, directoarea unei şcoli aruncate undeva unde istoria începe în perioada interbelică (şcoala e din 1936), într-o cîmpie în care muntele se vede doar la televizor, cu doar […]