Cronica unui regim de tristă amintire
Zoe PETRE - Toamna căpitanului
- 25-09-2015
- Nr. 791
-
Emanuel COPILAŞ
- PUBLICISTICĂ
- 2 Comentarii
Aşa s-ar putea intitula publicistica şi interviurile acordate de către distinsul istoric Zoe Petre şi reunite în volumul de faţă. Cel puţin cronica celei de a doua jumătăţi a regimului (Băsescu), cînd derapajele şi nuanţele populiste care, dat fiind contextul intern şi internaţional, nu deranjau în timpul primului mandat al fostului primar general al Capitalei pe prea multă lume, au ajuns de-a dreptul la paroxism. Cu ironie fină, atenţie pentru detalii şi numeroase paralele savuroase cu legendele Greciei antice, autoarea ne poartă prin labirintul politicii româneşti din ultimii ani, asupra căreia şi-a pus amprenta de neşters fostul preşedinte al ţării, Traian Băsescu. Domnia sa „nu este doar un împătimit al discursului conflictual, ci şi marele maestru al declaraţiilor care se exclud reciproc“ (p. 18). În ceea ce priveşte primul aspect, lucrurile sînt cum nu se poate mai simple. Tinerii au fost îndemnaţi să creadă că pensionarii sînt de vină pentru problemele economice şi sociale ale ţării, angajaţii din mediul privat au atribuit aceeaşi culpă bugetarilor, profesorii au fost admonestaţi că ar lucra prea puţin şi fără rezultate („şcoala produce tîmpiţi pe bandă“, aşa cum ne amintim) şi, în general, protecţia socială a fost ridiculizată ca mentalitate asistenţială, incapacitate de […]
De acord cu dvs, nu este bine sa cititi cartea doamnei Zoe Petre dar din alte motive: fost consilier prezidential din partea CDR, doamna Zoe Petre s-a transformat intr-un vajnic slujitor al coruptului PSD … Ce sa credem despre activitatea dansei din perioada CDR ? Doar ca a fost infiltrata …
nu cred ca voi citi cartea doamnei Zoe Petre din motive de timp….
întreb: în respectiva carte se ajunge la o conceptualizare a guvernării Băsescu, implicit a vieții politico-economice românești!
în momentul în care burghezii noștri trăiesc din contracte cu statul, acest lucru înseamnă ceva în evoluția capitalismului românesc…
în momentul în care contractele se dau cu dedicație, care contracte conțin un * adevar* economic, asta înseamnă că, în planul doi, * adevărul* economic este stabilit de politic și nu de piață, ceea ce spune ceva despre natura guvernării politice, a apropierii până la suprapunere între adevărul economic și cel politic.
când unui ministru parchetul îi face unul după altul 12 dosare ( toate câștigate de ministru în instanță) înseamnă că instituția a primit ordin din sfera politică, lucru care nu diferă foarte mult de situația descrisă de Ghica când nu știu care vodă și-a băgat oponentul politic în minele de Slănic, or și asta spune ceva, în plan conceptual, despre guvernarea Băsescu, ca tip politic de guvernare.