BIFURCAŢII. Ultima
Ca „Articole în legătură“, va invităm să citiţi prima şi a doua „Bifurcatie“ semnate de Liviu Ornea în „Observator cultural“
- 30-10-2015
- Nr. 796
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 24 Comentarii
În adolescenţă, îmi plăcea mult grupul Ten years after. La drept vorbind, îmi plăcea mai mult numele formaţiei decît muzica ei, cu un sound nu foarte deosebit de ceea ce se cînta pe-atunci. Am început rubrica aceasta în octombrie 2005. Abia întors după un an de predat în America, eram plin de entuziasm şi voiam să scriu numai despre învăţămînt şi cercetare, mi se părea că am ceva de spus şi că voi muta munţii din loc cu articolele mele pline de miez. Am constatat destul de repede că riscam să devin monocord şi foarte plicticos – în sistemul de învăţămînt, cele bune nu se-adunau, cele rele, în schimb, se înşurubau din ce în ce mai bine, neclintite, statornice, temeinic concepute – aşa au rămas şi, tare mi-e teamă, nu se vor schimba prea curînd: ca în nici un alt domeniu, în învăţămînt, politicienii noştri nu pot fi acuzaţi de superficialitate. Aşa că am scris şi despre alte subiecte. Carmen Muşat şi Ovidiu Şimonca nu mi-au cerut niciodată să modific ceva sau să renunţ la vreun articol – le sînt recunoscător. Cum recunoscător le sînt comentatorilor de pe forumul revistei care mi-au luat în seamă – şi la refec […]
Că domnul Ornea n-o să ne mai pună pe jar cu opiniile sale.
Păcatv este că există impostorul Vlaston luat în serios de unii pe la televiziuni.
Pe dl. Ornea nu l-am văzut, îl suplinea Vlaston la tv!
la ce mai e bun Facebook-ul si altele când există un forum democratic ca aceasta
Păcat că eu nu am timp pentru abundența de idei în care se simte frustrarea de a nu-și fi găsit un loc mai vizibil
Revista o citesc cu plăcere atunci când reușesc
domnule Alexa,
multumesc de informații…
Nu am știut de existenta celor doi, Vlaston și Gorga, am crezut inițial că e vorba de personaje din niscaiva desene animate!
nu am știu despre ideea privatizării învățământului! le-a trecut unora prin cap așa ceva, când gradul de sărăcie este de 40 la suta..2 români din 5 trăiesc sub 3 euro per zi, cheltuieli fundamentale?
unde mai este principiul șanselor egale la viață, sănătate și educație în acest context? și tu vii și întărești inegalitatea de șanse?
ocuparea spațiului public de tot felul de *fluieră-n vânt*, folosesc o sintagmă și o perspectivă weberiană, adică a oamenilor care au o puternică etică a convingerilor, fără a avea o etică a responsabilității este un fapt curent și chiar sport național, acceptabil și chiar de dorit, dacă discutăm despre fotbal, absolul periculos când se aduc în discuție teme fundamentale!
regret plecarea domnului Ornea de-aici, punea probleme serioase, într-un limbaj accesibil, fără infatuare, iar acolo unde o mulgătoare de vaci ca mine putea pricepe, o spun, având clar conștiința a ce spun, punctele de vedere ale domnului Ornea țineau de *spațiul expertului*…
domnul Ornea? un om, nu *un fluieră-n vânt*, după definția enunțată mai sus!
de aceea și spun: *respect Liviu Ornea*!
@mariuta „cine sunt Vlaston si Gorga?..nu am intalnit aceste nume nicaieri.”.
Nu ati pierdut nimic. Sau poate o doza de ras, urmata de „aoleu mai Vasile, cine a ajuns sa scrie despre cercetare, invatamant si problemele aferente, ne apucam si noi mai, ca e mai productiv decat sa stai la coada vacii!”
Primul e un profesor de liceu-politician, vicepresedinte-taietor de frunza la caini in partidul lui udrea ( trecut si pe la liberali, acum nu mai s iu daca mai are vreo functie in partid), a infiintat un ONG si batea campii despre privatizarea invatamantului, ca sa amintesc numai una din prostiile auzite. Totul intr-un stil „limbaj de lemn cu greseli gramaticale si pretentii de intelectual cu studii la seral”. Cealalta este o fosta profesoara de romana (care facea niste greseli gramaticale de tot hazul: de exemplu i-a propus foarte serios lui Plesu intr-un articol pe contributors, sa candideze la „presedentie”.) reconvertita in specialista in „stiintele educatiei”. Scria pana acum vreo 2 ani pe contributors. I se intampla sa abordeze subiecte interesante dar din pacate parerile proprii asupra subiectului erau de cele mai multe ori pe dinafara. Imi amintesc ca printre ultimele subiecte abordate a fost cel al subiectelor date la o evaluare ‘”PISA”. A facut greseala sa se apuce sa comenteze o problema de matematica: si un copil de clasa a 7-a cu o inteligenta medie ar fi scris lucruri mai interesante! Mai mult decat atat ( mi s-a intamplat personal de multe ori) daca o contraziceai si aduceai argumente pentru sustinerea afirmatiilor tale te cenzura fara nici o rusine. Era imposibil un dialog, te punea la punct mai rau ca unii dintre comentatorii de pe acest forum: daca nu esti de acord cu ei, inseamna ca nu intelegi nimic. Imi amintesc ca Liviu Ornea a scris cateva articole despre ambele personaje, tocmai pentru ca sustineau niste aberatii, iar pentru cei din afara sistemului era greu sa-si dea seama ce e adevarat si ce nu. Vlaston chiar a batut platourile de televiziune (si le va mai bate ca e ancorat bine in sistem) ca sa-si dea cu parerea despre rezultate la bac, despre nu stiu ce schimbari, despre criterii de promovare etc! Acesta e unul din motivele pentru care regret sfarsitul acestei rubrici: aici era o voce care care contracara oarecum tot felul de pareri aiurea date in dorul lelii de niste habarnisti. In plus comentariile sunt libere, fiecare isi exprima parerea.
nu vreau sa repet ceea ce am spus, la randu-mi regret ca nu voi mai citi articolele domnului Ornea..articulate, bine scrise, punand o problema…multe m-au depasit…
puteti sa ma lamuriti, cine sunt Vlaston si Gorga?..nu am intalnit aceste nume nicaieri.
Imi pare rau ca se incheie rubrica domnului Ornea. Printre altele era si unica (din cate stiu eu) din presa culturala romaneasca in care se mai vorbea despre cartile de stiinta si matematica popularizata . De aici am aflat de cateva aparitii editoriale interesante.
Citesc cu mare placere revista Observator Cultural in ansamblul ei dar, marturisesc ca preferata mea este rubrica „Bifurcatii”. Nu am fost intotdeauna de acord cu cele scrise de catre Liviu Ornea, nu am comentat mereu (din lipsa de timp, cel mai adesea, uneori pentru a evita discutii dezagreabile si inevitabile cu alti comentatori, obositoare si cronofage) dar i-am admirat mereu tenacitatea, curajul de a continua sa scrie chiar si cand diversi mitici ai invatamantului universitar isi faceau numarul de clowni in comentariile articolelor respective. Pentru cei care se bucura de plecarea lui Liviu Ornea: ce doriti de fapt? Divagatii si aberatii despre cercetare si invatamant a la Vlaston si Gorga? Din pacate, cel mai adesea plecarea unor oameni ca Liviu Ornea nu face decat sa lase locul unor astfel de personaje ignorante si pretentioase. Asta nu inseamna ca autorul trebuie sa culpabilizeze ca „abandoneaza” aceasta rubrica: fiecare are prioritatile si problemele sale si trebuie sa stim sa acceptam si sa respectam decizia cuiva, fara acuzatii si presupuneri.
O sa-mi lipseasca prezenta lui Liviu Ornea in paginile Observatorului; „Bifurcatii” era o rubrica-reper si regret mult intreruperea ei. Liviu ramine unul dintre acei intelectuali nu prea des intilniti la noi, pe care-i stimezi indiferent daca esti sau nu de acord cu opiniile lor. Comentariile despre invatamint (si nu numai) sint intotdeauna avizate. Il voi citi mereu cu aceeasi placere si pretuire.
Draga domnule,
Incercati ceva ce nu exista. Cacofonia nu exista. Imi imaginez ca puteti intelege un text si in lipsa diacriticelor.
Despre unu’ oricine isi poate imagina orice, asa ca nu va urcati pe piedestal ca nu este cazul.
In privinta sperantei, stati linistit la locul dumneavoastra ca nu v-a solicitat nimeni sprijinul. Daca insa sunteti plin de energie, poate plecati in cautarea unui spatiu in care notiunea de sir nu are sens. Calatoria continua!
Nu ma bantuie nimeni si nimic, incercam doar sa va scot din cacofonie. Ma adresam, evident, domnului Ornea. La cate va imaginati despre mine, sper sa nu-mi cereti sa va fiu ghid pe insula in care ati fost exilat…
Bye
Distinsa doamna,
Care ar fi atacul la persoana? Spre exemplu, nerabdarea de a afla un spatiu in care notiunea de sir nu are sens este un atac la persoana domnului Ornea? Eu cred ca nu.
Daca spui ca X este idiot, nu produci un atac la persoana?
Daca tot aveti calitati de traducator, poate va gasiti o slujba in domeniu. In acest fel, va testati si calitatile de traducator si reflectati un pic si la binomul traduttore/traditore.
Cu multe umilinta,
Un idiot.
Cum banuiesc ca in mesajul dumneavoastra vorbiti cu cei care citesc si comenteaza productiile domnului Ornea, mesajul dumneavoastra incepe fara de logica.
Fortarea logicii prin afirmatia ca cineva se crede Napoleon, cand in realitate erau invocate niste vorbe atribuite acestuia, spune cate ceva despre putinatatea mijloacelor de care dispuneti … Ciao!
cu o precizare: este remarcabil ca ati reusit sa scrieti saptamanal timp de 10 ani la aceasta rubrica ! Iar faptul ca ati avut mereu atat de multe comentarii arata pe de o parte ca alegeati subiecte incitante si pe de alta parte ca „atacati” bine! Chiar si „impostorii” despre care spuneam in comentariul anterior dovedsc ca asa stau lucrurile cu rubrica dvs …
Domnule Paul Dumitrescu,
A sustine idei este diferit de a sustine persoane, La fel cum a ataca idei este diferit de a ataca persoane. Dv nu faceti decat sa promovati atacul la persoana indiferent de ideea sustinuta de acea persoana. De aceea nu aveti nici o credibilitate.
PS Nu eu va „declar” idiot: nu fac decat sa traduc comentariile dv. academice in limbaj popular.
Cand cineva ‘raspunde’ desi nu vorbesti cu el, apare ipoteza ca vorbesti despre el. In acest caz, avem doua posibilitati:
Prima este ca a inteles mesajul; daca e asa, sper sa-i fie de folos. In caz contrar, observam ca Imparatul chiar a umplut cimitirele cu oameni care erau de neinlocuit in a-l apara. In ambele variante, nu-i semn bun sa te crezi Napoleon…
D-le L. Ornea,
Nimic din felul in care v-ati exprimat nu trimite la conturul unui fetisist in ceea ce va priveste. Iar daca ati scris zece ani doar pentru a face haz spune cate ceva despre omul care sunteti.
Parea mai degraba ca, pastrand proportiile, v-ati aruncat in groapa cu lei pentru a demonstra ceva. Cumva contre coeur poate ca v-ati gandit ca, daca e ceva de spus, poate fi spus oriunde pentru ca oameni admirabili pot fi gasiti oriunde.
Daca asa o fi, cu atat mai important este sa va lamuriti si sa ne luminati asupra naturii abrupte a despartirii de mecena si cititorii d-voastra. N-ar fi doar o simpla curiozitate din partea noastra, cititorii aflati in cautarea intalnirilor admirabile. Ma gandesc ca pot fi si despartiri admirabile si e pacat sa puneti mantia intimitatii peste pedagogia acestui fenomen.
Probabil ca detestati insistenta viagera a insilor care -au sau nu ceva de spus- dau la gazeta. Nu sunteti singurul. Probabil ca aveti alte si alte proiecte. Va doresc succes in ce intreprindeti!
Daca tot a venit vorba de cimitire, vrea sa va spun si eu una: sunt pline de oameni de neinlocuit (apud Napoleon, asta daca nu o fi si el un plagiator).
Va multumesc doamna Ilinca. Mereu am avut o stima netarmurita fata de sustinatorii domnului Ornea. Asa oameni fini si culti, greu sa gasesti. Iata , spre exemplu, domnia voastra nefiind de acord cu ideile mele va exprimati civilizati si ma decretati idiot. Parerea domniei voastre! Altii spun altceva. Si eu sunt trist ca nu ma mai pot delecta cu ideile domnului Ornea. Sunt insa optimist. Sunt sigur ca nu ramane domnia sa fara colegiu. Isi va gasi o noua tribuna. Acolo poate o sa ne informeze care sunt spatiile in care notiunea de sir nu are sens (chiar si ten years after).
Sunt convins ca absenta rubricii Dvs. ii va intrista pe multi.
Adica ‘veti fi regretat’. Din motive oarecum complementare.
Asa, mutatis mutandis, ma gandeam ca de regula omul se duce la
cimitir cu-o floare-n mana si suflet smerit. Dar mai stim pe
unii care s-ar duce cu alte nevoi; c-asa-i cre(s)tinu’, cand
bea mult, sa-si uite nemernicia…
Domnule Paul Dumitrescu sunteti un idiot (rog redactia Obs. Cult. sa accepte acest termen: exprima parerea sincera despre comentariul sus-numitului). Poti sa nu fii de acord cu toate ideile si parerile cuiva, dar poti sa-l respecti pentru altele, sa-i recunosti implicarea intr-un proiect, pentru o idee si sa nu te bucuri prosteste ca o rubrica a acestei reviste va disparea. Mai ales una despre invatamant si cercetare, cenusaresele societatii romanesti.
Oamenii mai fac si lucruri bune.
Banuiam deja de o saptamana ca nu veti mai scrie; nu mai aveati articol in acel numar (poate chiar in ultimele 2 numere). Consecinte:
1) Nu va mai scrie nimeni aici despre invatamant si cercetare;
2) Le faceti o mare bucurie celor care va atacau la fiecare articol (banuiesc ca erau exact „impostorii” din domeniu, carora nu le conveneau criterii corecte de evaluare !);
3) Scuzati, desi va inteleg, este un fel de dezertare …
E inutil sa te luptzi cu morile de vant. Iata ce am primit astazi de la „specialistii” UEFISCDI, institutie pe care atatzia dintre noi am aparat-o socotind-o „profesionista in sens european”, citez aproximativ: atzi fost selectat sa evaluati proiectul POC Axa… . Pe 3 noiembrie sunteti invitat la evaluarea in panel la sediul nostru….
Deci mi-au dat pentru evaluare TREI zile calendaristice, dintre care o sambata si o duminica, desi pana saptamana trecuta era vorba de OPT zile calendaristice. Las’ ca s-au scuzat ca deocamdata nu au bani sa ne plateasca, dar „trust us”, veti primi ce vi se cuvine pana la urma, dar nici vorba de plata suplimentara pentru munca in weekend, desi eu unul nu aveam de gand sa ma relaxez evaluand. I-am anuntat cu regret ca nu pot face o evaluare serioasa intr-o singura zi de lucru si sa-si gaseasca alt fraier. Mi-au reprosat intzepat ca i-am incurcat neprecizand cand m-am aratat disponibil – acum vreo luna si ceva – in care zile nu pot sa ma ocup de evaluare !!??
In asa hal a ajuns cercetarea romaneasca, o farsa penibila patronata chiar de „specialistii” asa-zisei agentii specializate la nivel ioropean in alocarea fondurilor.
Amarata tzara.
v-am descoperit târziu..cum, de altfel, târziu am ajuns să citesc Observatorul cultural…
am ajuns, prin dumneata dragă domnule Ornea să văd că există și alte lucruri…
iar gestul acela de a-mi pune în brațe trei articole, rar se face în spațiul nostru virtual…nu am cum să-l uit…
ce să spun decât că-mi pare rău..poate, totuși o dată pe lună veți mai scrie…
altfel, Măriuța, mulgătoarea de vaci din orașul Plopeni vă dorește multă sănătate și să fiți iubit!