Libertatea din profil, pe fond închis
- 04-12-2015
- Nr. 801
-
Henry MAVRODIN
- Arte
- 1 Comentarii
Sărbătorim mereu, cu porc şi cu bucurie, trecerea anilor în nefiinţă. Noul veac a fost de asemenea întîmpinat cu urale; deşi nou şi nepurtat, nu este exclus să fie doar o imitaţie; îl simt cum încurajează euforia prescurtărilor culturale, iniţiate cu succes în veacul precedent. Laolaltă cu aromele de ultimă generaţie ale asemănărilor, şi reluările, ce exclud efortul creator al muncii, în fapt, superfluu, dacă nu chiar dăunător, se constituie material contemporan pentru muzeele cu acelaşi nume, ce-şi prelungesc însă treptat contemporaneitatea, începută peste mai bine de un secol. Cutezanţa şi practica cunoaşterii stîrnesc zîmbete indulgente – mentalitate geamănă cu exerciţiul imposturii. Nefiind plătită suficient, rostogolirea istovitoare a bolovanului spre înălţimi a fost abandonată, Maeştrii au murit, iar contemporanii bătrîni îşi măresc sînii, buzele şi-şi vopsesc părul – ce poate fi mai fascinant decît să fii mereu contemporan. Tot greul apasă pe umerii predestinaţi ai curatorului, să umple ochi lacunele, cu pauze dense şi supraponderal semnificative, traduse apoi într-o limbă riguros contemporană; profil al libertăţii fără clauze, extinse capilar, asemenea industriei falsului intelectual, fenomen ce se prevalează, oficial, de ocrotirea severă a drepturilor omului; comercializarea falsului fiind, de asemenea, cuprinsă în fişa aceloraşi drepturi. Noul colecţionar îi […]
Maestrul Mavrodin intre-deschide cutia Pandorei a originalitatii tablourilor de mari maestri romani de pe piatza de arta. E evident ca nu exista vointa nici din partea statului, nici a galeriilor si, culmea!, nici din partea multor colectionari de a se separa graul de neghina. In anii 70-80, ca sa taie de la radacina fenomenul falsurilor, celebrul The Art Institute din Chicago a fost finantat de toti actorii pietzei de arta sa faca un catalog cu materialele picturale ale marilor pictori din secolele XIX-XX si cu retzetele bronzurilor pariziene ale statuilor marilor artisti – de la Rodin la Brancusi, aanlizand retzetele marilor fonderies – de la Valsuani la Susse. Asa ca acum orice galerie sau colectionar poate cere analiza pigmentilor unui tablou si Institutul ii spune daca sunt compatibili cu cei folositi de prezumatul autor. La noi, repet, NIMENI nu e interesat intr-o astfel de baza de date. Culmea e Tonitza – cel mai vandut , care si-a publicat toate retzetele „tehnice”: de la prepararea celebrelor sale cartoane vinetii pe care a pictat cel mai mult (impregnare, uscare, etc) la pigmentii folositi pentru fiecare caz – fatza portret, peisaj, etc etc Faptul ca nu se ia in seama ce a scris Tonitza a facut sa apara portrete Tonitza pictate pe hartie lipita pe carton. Pe langa acest tip de analize se pot face si radiografii ultra-sensibile si micro-fotografii care sa arate orice repictare sau modificare de tusha-pensula. Dar, repet, nimeni nu e interesat de etica pietzei de arta de la noi.