Un reper urban

Imaginea „Centrului Vechi al Bucurestiului“ este deplorabila: fatade cojite sau cu tencuiala cazuta, cladiri darapanate, pavaj nerefacut. Un soc ce se accentueaza la intilnirea cu cei care alcatuiesc acum asa-zisa populatie a zonei: lume dubioasa, fara vreo legatura cu bucuresteanul de odinioara. Impresia generala este aceea de saracie si, cel mai grav, nepasare. Nu inseamna ca alte zone din Bucuresti sint de vis, dar nu arata parca nici atit de jalnic. Daca ai trecut si prin Brasov sau Sibiu, vei fi cu atit mai socat de Lipscaniul nostru. Noi, Bucurestenii, ne-am obisnuit, se pare, cu el, dar atitudinea care domina este dezinteresul generalizat. Explicatia decaderii Lipscaniului se afla in principal in politica de urbanism haotic. Lipscaniul a fost pur si simplu „marginalizat“, si este suficienta harta centrului orasului pentru a intelege acest mecanism, in fond atit de simplu. Zona valoroasa din vechiul tesut urban care a fost cindva centrul orasului se dezvolta pe directia E-V de-a lungul strazilor Lipscani, Blanari, Gabroveni, Covaci. Pe directia N-S, de-a lungul strazilor Selari si Smirdan, precum si al unor stradute minore de legatura. Insa, in prezent, in zona, aproape toata circulatia de tranzit, auto si pietonala, se face E-V pe Bulevardul Elisabeta si pe […]