Un mit care se pregateste sa evacueze prezentul
- 19-05-2005
- Nr. 269
-
Catalin BERESCU
- SUPLIMENT
- 0 Comentarii
Mitul Lipscaniului, ca pastila istorica plina de farmec, desi contrazis viguros de jalnica imagine pe care orice scurta plimbare ti-o ofera fara intirziere, este un prilej de laudabil front comun al celor care adera la ideea de mic Paris fie el si definit de mica negutatorie germana. Un oras vechi – cu nenumarate straturi istorice vizibile si intimplari memorabile, localizabile si care merita povestite – e un obiect de mindrie locala si de admiratie a vizitatorilor. In lipsa lui, Lipscaniul e un construct cultural care pare a fi ultima speranta pentru recuperarea identitatii urbanistice a Bucurestiului istoric. O adevarata sete de fenomenologie aplicata ii impinge pe arhitecti sa cerceteze locurile cu minutie pentru a scoate la lumina valori pe care toti ceilalti le viseaza cu ochii larg deschisi catre un improbabil trecut. Iata un crimpei de viziune complementara: Shopismul, termen a carui barbarie o veti scuza pina cind vom putea produce ceva mai bun decit perifraze de genul: „adictie a membrilor societatii postindustriale pentru petrecerea timpului liber in magazine“, are locurile lui de gratie in Bucuresti, ba chiar de indispensabila satietate. Nu altceva trebuie sa fi fost vechiul Lipscani in momentele lui de glorie. Actualul Lipscani s-a mutat la Orhideea […]