„Despre simboluri, mesaje subliminale, Eliade si romane“. Dialog cu Doina RUSTI

Manuela Dobre: Stimata Doamna Doina Rusti, cum va simtiti proaspat premiata pentru romanul Omuletul rosu? Doina Rusti: Premiul Ad Visum pentru proza m-a facut sa ma simt in legatura cu alti oameni si presupun ca stii cum e cind ai confirmarea ca ceilalti se gindesc la tine: e tonic. M.D.: Specializarea dumneavoastra in simbologie literara va da privilegiul de a urmari legaturile subtile ale lumii. Sub indrumarea carui simbol va aflati acum? D.R.: Ei, nu sint chiar bintuita de simboluri. Dar nici nu pot sa ignor ca ne aflam in preajma tirgului de carte, ceea ce ma face sa ma gindesc la sensul profund al scrierii tiparite. O carte este un recipient, un fel de potir magic in care sint inchise nu doar gindurile unui scriitor, ci si dorintele celorlalti, mai cu seama ale celor care n-au citit inca acea carte. intr-o nuvela a lui Eliade, un personaj aude numele unei carti pe care n-o citise si se simte solidar cu personajul ei eroic. Coboara din tramvai pe trotuarul incins, intr-o vara bucuresteana, si simte lovitura soarelui intocmai ca personajul cartii despre care auzise povestindu-se. Convertirea curiozitatii in dorinta si in fapt trait se produce, evident, eliadesc, adica in imediatetea […]