Emmanuel Lévinas si critica totalitatii
- 02-03-2006
- Nr. 310
-
Cristian CIOCAN
- SUPLIMENT
- 0 Comentarii
Filozofia lui Emmanuel Lévinas propune o „critica a totalitatii“. Ce poate insemna acest lucru? Ce este aceasta „totalitate“ si de ce e ea criticata? Putem preciza, intii de toate, ca Lévinas vizeaza constituirea exercitiului metafizic, ca „tip“ de exersare a gindirii, ce s-a dezvoltat istoric in constelatia onto-teologica suprematista a Unului, Fiintei, Totalitatii, Identitatii, Ego-ului. Asadar, critica totalitatii este pusa in joc cu privire la istoria metafizicii si la modul in care este sesizata istoria filozofiei ca intreg. Critica totalitatii este astfel o critica a metafizicii europene. Ceea ce revine, in cele din urma, la o constanta dezbatere cu Heidegger, care ramine, pentru Lévinas, reprezentantul predilect al acesteia. Stim, pe de alta parte, ca Heidegger a formulat, prin proiectul „destructiei“, cea mai pregnanta critica la adresa metafizicii traditionale onto-teologice. Si atunci, cum se face ca Lévinas vede tocmai in Heidegger figura paradigmatica a istoriei metafizicii? Heidegger, dupa cum stim, reia istoria filozofiei pentru a se situa mai adinc in miza sa esentiala, si anume problema de origine greceasca a fiintei, schitind, prin proiectul destructiei conceptelor fundamentale ale metafizicii, posibilitatea unei redescoperiri a nucleului sau generator. Problema fiintei, cea care a „cazut in uitare“, care a fost acoperita de diverse ocultari […]