Ati spus libertate?

Este bine sa strigi peste tot ca aperi libertatea de expresie. Dar nu este de ajuns. Ca si libertatea de gindire, cea a jurnalistului nu poate fi, in nici un caz, tribala, co-lectiva, gregara. Ea este, in esenta, solitara. Se fereste de consensuri si de ideologiile sau de „contra-ideologiile“ invizibile. Face un pas in laturi. Practica disidenta. Se incapatineaza sa spuna ceea ce altii trec sub tacere, sa dea in vileag, sa rida de conformisme. Este incorecta. Ce inseamna acest lucru? Ca nu este foarte greu – desi uneori lucrul poate aduce a eroism – sa-ti pastrezi spiritul liber in fata unui adversar sau a unei amenintari politice. Este cu mult mai complicat sa fii liber fata de ai tai, cei apropiati, prieteni, oameni din tabara ta sau din acelasi trib. Este simplu sa urli laolalta cu lupii. Dar nu aceasta este adevarata libertate. – Sa te indepartezi de moliciunile turmei Sa ne gindim, de pilda, la Marile Cimitire de sub Luna, pamfletul pe care l-a scris Bernanos in timpul razboiului din Spania. Acolo el denunta ororile, crimele, netrebniciile singeroase savirsite de franchisti, pe care le-a vazut de aproape pentru ca locuia, pe atunci, in Mallorca. Bernanos isi urla dezgustul […]