A scrie despre spectacolul de dans

– Marginalii biografice La 15 ani trebuia neaparat sa gasesc accesul la un sistem care promitea largirea deprimantelor colivii ale regulilor noastre de educatie. Sistemul meu personal urma sa fie arta, dar nu cea „frumoasa“, ci una murdara, indaratnica, descoperitoare. Aici, intuiam eu, puteam gindi si actiona in afara normelor comune. Era cu adevarat o usurare. Presupun ca arta mi-a salvat chiar viata. Astazi scriu, in chip ceva mai complicat: „Hotarirea de a te indeletnici cu arta, in oricare dintre formele ei, reprezinta stabilirea unei teze complexe ca replica la obisnuita intrebare privind valorile propriei existente in interiorul societatii noastre“. – (Arta ≠ Arta) = Arta Aplicatiile afirmative, decorative, liniare si armonizante ale artei nu sint in nici un caz lipsite de productivitate in contextual social contemporan. Caci ele realizeaza servicii valoroase ca simptomuri ale unor imagini de criza complexe din punct de vedere cultural, ce tin de un diagnostic critico-analitic asupra civilizatiei si documenteaza, adeseori in chip absolut exceptional, starea politica a unei comunitati si a organizarii ei. Antiteza lor, sa o numim „arta opozitional-discursiva“, irita perceptia atunci cind reuseste, deranjeaza autoritatea obisnuitului, slabeste privirea inghetata si instiga spiritual. Prabusirea, mai intii, a canonului cultural burghez si, apoi, a […]