Mos Nicolae cel Mare

In fiecare fereastra ardeau luminari. Am vazut in foarte multe ferestre tremurul flacarilor de luminare. Era o priveliste grandioasa si impresionanta sa vezi aceasta demonstratie tacuta, omogena. Am simtit ca, indiferent ce s-ar intimpla, nu poate exista nimic mai minunat. Priveam prelung, nauc si consternat intunericul impodobit cu flacari, sirul ritmic al luminarilor de o inaltime cam de sase-sapte etaje, vizavi, de o parte si de alta, de jur imprejur, iar deasupra de tot, o fisie din cerul negru, urcindu-mi pina-n gitlej o tulburare amenintatoare si confuza. De unde are toata lumea luminari? De unde au aparut subit si la noi atitea luminari incit pot sa arda chiar mai multe, la toate ferestrele locuintei? Oare intr-adevar e o fapta de un curaj exemplar aceasta demonstratie omogena si tacuta? Radioul anuntase cu voce tare, sa se auda in cele patru zari, ca e Ziua Mortilor, despre care pina atunci nu-mi vorbise niciodata nimeni. E o sarbatoare crestina, mi s-a spus, dar atunci de ce ard luminarile si-n ferestrele locuintei noastre? Pina atunci stiusem ca noi nu sintem nici religiosi, nici crestini, la fel, crezusem ca si-ndaratul ferestrelor de vizavi traiesc oameni care nu sint religiosi. Poate, totusi, noi n-ar fi trebuit, […]