1963: anotimpuri la rascruce (II)

Ziua de 27 ratata, dupa noaptea fara somn. Cobor in Sinaia: cumparaturi, „Unita“… La prinz, cu Jebelenii si perechea Asturias. Despre planta tropicala aguacanta (numele vechi indian), despre poezia „epica“ – Asturias intelege prin asta o poezie angajata, bazata pe fapte sau eroica si zice ca asta e poezia epocii noastre: Neruda, Aragon, Evtusenko. Eu intelegeam „epic“ in adevaratul sens al cuvintului: istorisire, inlantuire de fapte povestite. Conversatie dezlinata. […] Iulia Sekey ne cinta la pian si din gura cintece populare ale unor popoare foarte diferite. Cintecele au niste intime, tainice inrudiri. Cel mai straniu, care face corp aparte, e un cintec epigraf de mormint din epoca pericleana, in care poetul mort spune trecatorului (sau trecatoarei) sa se bucure de viata, caci Cronos vine si nimiceste totul. Legatura dintre vechiul cintec ebraic si cintecul slujbei gregoriene: Gloria mundi… alte inrudiri intre cintece chineze, ungare, armene, toate bazate pe gama pentatonica. – 28. X. 1963 O luna fara spor. Dupa „Saptamina poeziei“, risipire in mii de preocupari si ocupatii marunte legate de casa (Eliza in concediu pina-n 20), de aparitia volumelor Neruda si Metamorfoze (adrese, dedicatii), de cautare si umplere de goluri la culegerea de dragoste (Jonckheer, poezia neerlandeza si belgiana), […]