A fi (sau a nu fi) central-european

Ideea de Europa Centrala a avut de la inceput o rezonanta mai puternica in Cehia, Ungaria sau in tarile fostei Iugoslavii decit in Polonia. De ce? Unul dintre motive il constituie faptul ca teritoriul polonez a fost impartit intre trei puteri, dintre care una se intindea departe in stepele Asiei, iar apartenenta ei la Europa era adeseori pusa sub semnul intrebarii, a doua nega locuitorilor din zona centrala a continentului dreptul de se numi adevarati europeni, rezervindu-le dispretuitorul nume Mitteleuropa, iar a treia se implicase in conflicte nationale interne. in amintirea istorica a polonezilor ramine mereu vie imaginea Republicii celor Doua Natiuni1, fara a manifesta pretentii, precum cehii, ungurii, slovacii, fata de monarhia habsburgica, fiindca a irosit sansa de a crea o federatie de state mici, egale in drepturi. Figura imparatului blajin, cu favoriti, trezeste un oarecare sentiment locuitorilor Cracoviei, sentiment cu totul neinteles pentru locuitorii din Poznan sau Varsovia. De unde si atitudinea diferita a lui Czeslaw Milosz. Nu e de mirare ca, nascut linga Kowno, ca supus al tarului, martor al nasterii si expansiunii nationalismului secolului al XX-lea, el cauta modele pentru o „Europa a patriilor“ in trecutul istoric al Lituaniei, invaluit in legende. […] Discutia asupra Europei […]