Dunarea
- 03-05-2007
- Nr. 370
-
Andrzej STASIUK
- SUPLIMENT
- 0 Comentarii
Dunarea curge contra timpului. isi rostogoleste apele din prezent in trecut, din actual in neactual. Cu cit este mai lunga, cu atit mai batrina. in delta ei traiesc somni milenari si cirduri de pelicani care te poarta cu gindul la niste reptile zburatoare. Aici se aduna namolul purtat de apele ei din strafundurile Europei. Tot aici vitele si porcii uriasi de la Murighiol pasc nestingherit. La lasatul serii se retrag in ograzile de trestie. La Caraorman, Nicolae Ceausescu a construit niste utilaje care trebuiau sa recupereze aurul din apele Dunarii. Un pumn de praf aurifer intr-un an intreg. Masinariile uriase ruginesc in mijlocul pustiului nisipos. Nu s-au miscat niciodata din loc. Astazi, la umbra lor, se adapostesc cai costelivi, stralucind de sudoare. Locuiesc la zece kilometri de bazinul de apa al Carpatilor. in partea mea, poloneza, toate riurile se varsa in apele reci ale Marii Baltice. in partea cealalta, slovaca, aproape toti afluentii se unesc cu Dunarea, pentru a se varsa in Marea Neagra. Vad pe fereastra spinarea impadurita a muntelui si stiu ca, in spatele lui, se afla inca unul, apoi masivul central al Carpatilor se fringe si incepe sa cada lin, deschizind drumul spre sud. Acolo se afla […]