Devictimizarea evreului

Faptul ca cineva este evreu constituie o informatie care nu se intimpina oricum. Necesita o sprinceana ridicata, de cunoscator, o grimasa competenta, un chicotit avizat. Punem pe seama lui tot ceea ce nu vrem sa credem despre noi. Nu mai conteaza motivele pentru care il urim, esentiala fiind vechimea acestei aversiuni. De vreme ce atita lume l-a prigonit, ceva trebuie sa fi fost la mijloc si nu se poate ca tocmai noi sa stricam traditia. De aceea, nesfirsita cautare a adevarului despre evrei se confunda uneori cu adevarul insusi, negasirea acestuia facindu-ne sa spunem ca el nici nu exista, ca ne batem capul degeaba. Alteori, irationalul sau aleatoriul trec drept sinonime aproximative ale secretului, cel din urma fiind impins apoi in aria semantica a cuvintului adevar: dar nu unul de orice fel, ci un adevar superior, rezervat initiatilor. Motivul? Un adevar banuit, dar totusi inaccesibil, ne pare mai sigur, mai valoros decit unul deja demonstrat. Adevarul de suprafata, la indemina oricui, este egalitar, aproape vulgar, explicatia unui eventual esec gasindu-se mai usor in ideea ca lumea noastra are mai multe paliere de existenta si nu se reduce la ceea ce vedem cu ochiul liber. Astfel, putem pretinde ca nu am […]