Sad Sam – cioburile unei identitati incerte

Lumea ne determina… Celalalt aspira la a ne turna in forma lui prin simpla prezenta… Orientarea sexuala e predeterminata… Gindul mult prea gindit se loveste de urechi surde… Cuvintul mult prea rostit suna ca o picatura dintr-o ploaie acida pe un capac de fonta… Chipul nostru e parodiat de cirlige ce sustineau cindva straie false pe sirma infinita a unor vremuri fara tinta… As putea continua acest lung sir de aparente banalitati, as putea inventa altele, le-as putea pune cap la cap si v-as putea spune ca am scris un poem postmodern in care fiecare se poate regasi… Dar nu ar fi de ajuns si, desigur, ati spune ca sint cuvinte la voia intimplarii care nu-si pot permite sa-si aroge statutul de oglinda. Si stiu prea bine de ce-ati avea dreptate: pentru ca n-as asuma in fata dumneavoastra, in propriul meu corp, realitatea care, de altfel, va contine. Cuvintul despartit radical de trup nu prea mai spune multe… Nu mai spune, de fapt, aproape nimic azi, cind nimeni nu mai poate fi original la nivelul fondului si sint destul de putini aceia care pot doar sa materializeze un mesaj intr-un mod care sa para cit de cit nou sub soare… […]