„njdehf“, „ptnylm“, „tryehvb“, „poeiuyfgvbv“ etc.
Nu orice spectacol care are miscarea ca mijloc de reprezentare poate fi numit „dans“.
- 06-12-2007
- Nr. 401
-
Denise RADULESCU
- SUPLIMENT
- 0 Comentarii
„Dansul nu este o arta […] pentru ca el este semnul posibilitatii artei, a uneia gravate pe corp.“ Alain Badiou, La danse comme métaphore de la pensée „Imaginea – inteleasa drept ceea ce se arata din opera – este tentativa paradoxala de a capta ceea ce este mai efemer […]. A experimenta arta inseamna a lua la cunostinta atit procesul ei de imanenta, cit si fixarea ei in clipa. Dansul trebuie gindit ca imagine, ca durata a efemerului“. Theodor Adorno, Teoria estetica Fragmentele de mai sus sugereaza starea dansului contemporan din Romania, aflat intr-un delir al schimbarii sale la fata. Se afla suprimat intr-un soi de isihie care sa-i dea limpezime si sa-i defineasca patologia. Cred ca am ajuns la stadiul in care dansul, ca semn lingvistic, nu mai are acelasi referent pe care il avea pina acum. Asteptarile noastre sint tradate de o denotatie cu o referentialitate debila momentan. Cred ca asistam la nasterea unei alte arte care-si are radacinile in dans. De ce sa ne mai chinuim sa indesam in sacosa de caractere a dansului elemente care nu au legatura formala cu acesta? De ce sa nu ne bucuram ca sintem pe cale de a vedea cu ochii […]