TIUK!

Vară. Masă de scris. În dreapta – o uşă. Pe perete – un tablou. Pe tablou – un cal care ţine în dinţi un ţigan. Olga Petrovna despică lemne. La fiecare lovitură de pe nasul Olgăi Petrovna alunecă pince-nez-ul. Evdochim Osipovici fumează pe un fotoliu.   Olga Petrovna (dă cu toporul în buturugă, care, însă, nu dă nici un semn că s-ar desface). Evdochim Osipovici: Tiuk! Olga Petrovna (aranjîndu-şi pince-nez-ul, loveşte în buturugă). Evdochim Osipovici: Tiuk! Olga Petrovna (aranjîndu-şi pince-nez-ul, loveşte în buturugă). Evdochim Osipovici: Tiuk! Olga Petrovna (aranjîndu-şi pince-nez-ul, loveşte în buturugă). Evdochim Osipovici: Tiuk! Olga Petrovna (aranjîndu-şi pince-nez-ul): Evdochim Osipovici! Vă rog frumos: nu mai ziceţi cuvîntul acesta, „tiuk“. Evdochim Osipovici: Bine, bine. Olga Petrovna (loveşte cu toporul în buturugă). Evdochim Osipovici: Tiuk! Olga Petrovna (aranjîndu-şi pince-nez-ul): Evdochim Osipovici! Mi-aţi promis că n-o să spuneţi cuvîntul acesta – „tiuk“! Evdochim Osipovici: Bine, bine, Olga Petrovna! N-am să-l mai spun. Olga Petrovna (loveşte cu toporul în buturugă). Evdochim Osipovici: Tiuk! Olga Petrovna (aranjîndu-şi pince-nez-ul): Ce nesimţire! Om matur şi nu poate să înţeleagă o simplă rugăminte! Evdochim Osipovici: Olga Petrovna! Puteţi să vă continuaţi treaba liniştită. Eu n-am să vă mai deranjez. Olga Petrovna: Vă rog, vă rog foarte […]