Creaţia intelectuală a actorilor

Care sînt cauzele pentru care un regizor pune pe scenă, din nou, și din nou aceeași piesă, în diferite teatre, cu alţi actori, dar exact în aceeași formă? Putem oare considera acest teatru copy/paste o muncă artistică totală? Este etic din punct de vedere profesional acest procedeu? Este oare necesar de clarificat această intenţie a regizorului încă din faza negocierilor cu directorul teatrului respectiv? Este oare o cerinţă profesională să li se comunice actorilor că ceea ce urmează să facă este de fapt o copie, nicidecum o creaţie originală? Este interesat teatrul respectiv, cel care a invitat regizorul, ca în caietul- program sau prin alte mijloace, să informeze publicul că ceea ce vede este o copie? Ce se întîmplă în cazul acelui copy/paste atunci cînd regizorul – demonstrabil – preia nu numai elemente, ci şi scene întregi (au existat situaţii cînd a fost preluat întregul spectacol) de la un alt regizor, și cu toate acestea nu există nici un fel de urmări, ba chiar, în unele cazuri, spectacolul este nominalizat la premiu (din necunoștinţă de cauză sau din indiferenţă)?   O mulţime de întrebări, la care critica teatrală – nici cea română, nici cea maghiară – nu reflectează deloc sau, […]