Îndrăzneala de a merge pe sîrmă fără plasă

Primesc o scrisoare de la Nora Iuga: „Aș vrea să-ți dăruiesc niște gînduri care să te bucure… Dacă tot am scris a doua parte a Jurnalului meu berlinez (scriu tot timpul că singurătatea e cea mai fidelă iubită!), m-am gîndit să-ți trimit ultimele două pagini pe care le-am scris noaptea trecută între 11 și 12 și unde vorbesc și de tine. Cu drag, Nora P.S.: Între timp, m-am răzgîndit. Probabil a intervenit Nora B. Îți trimit numai o pagină.“ * Nora A și Nora B nu se înțeleg. Nora B o ceartă pe Nora A. Nora e dublă, triplă, multiplă, „una pe față, una pe dos, paradoxul în persoană“. Nora B spune: „Nu știu unde o să ajungă Nora A, cu graba asta furibundă de a dezbrăca tot ce există pe lume pînă la nudismul absolut, pînă la sîngele nesătul de iubire și de moarte: tînjim uneori să ne scoatem hainele cu care ne-a tot acoperit civilizația“. * Deschid Hai să furăm pepeni şi citesc: „Am avut timp destul să văd că nimic nu-mi trezește mai mult interes decît ceea ce nu încape în baremul general: anormalitatea, rebeliunea – întunericul în care sclipătul cuțitelor urmărește jugulara logicei. Poate asta se […]