Ochiul inocent. Un caz clar şi trist: Maria Şarapova

Luni, 7 martie 2016, la ora 12.00, a explodat bomba: într-un hotel de lux din Los Angeles, campioana de tenis Maria Şarapova, fostă lideră WTA şi posesoare a cinci trofee de Grand Slam la simplu, cîştigătoare a 35 de turnee la individual şi cea mai bine plătită sportivă a lumii vreme de 11 ani consecutiv, a declarat, într-o conferinţă de presă, că a fost depistată pozitiv la un control anti-doping desfăşurat în 26 ianuarie 2016, după sfertul de finală pierdut în faţa Serenei Williams la Australian Open. Medicamentul se numeşte Mildronate, este încadrat în clasa „modulator hormonal şi metabolic“ şi este produs exclusiv în Letonia de către firma Grindeks, iar substanţa interzisă de la 1 ianuarie 2016 de WADA (Agenţia Mondială Anti-Doping) este aşa-numitul Meldonium. Maşa a spus că întrebuinţează de un deceniu respectivul medicament, la recomandarea medicului, căci suferă de o afecţiune cardiacă, de un deficit de magneziu şi este pasibilă de diabet, avînd antecedente familiale certe. Ea a menţionat că deşi a primit un e-mail de înştiinţare din partea WADA, nu l-a deschis, devenind astfel vinovată contra voinţei sale. Rusoaica este suspendată începînd cu data de 12 martie, ea putînd primi între doi şi patru ani de interdicţie.

Singura vinovată?

Nu sînt un admirator al Mariei Şarapova, stilul ei de joc nu-mi place, sînt departe de a fi vreun fan al comportamentului său din teren şi de dincolo de teren, nu pot să sufăr răgetele expulzate de jucătoare în timpul meciului, n-am agreat niciodată aroganţa, tupeul, ipocrizia şi viclenia dovedite de rusoaică în numeroase cazuri, ca şi protecţia implicită a autorităţilor WTA, de pildă trecerea cu vederea a depăşirii intervalului de pregătire a serviciului sau zăbovirea peste limită la ves­tiar. Însă una-i una şi alta-i alta. Maşa este o mare campioană, despre ea s-a ţesut o legendă, ea este best-seller al industriei sportului alb şi un star mediatic mondial. Fără Şarapova, istoria ultimilor 13 ani în circuitul WTA nu ar putea fi scrisă. Ea este infinit mai mult decît o extraordinară jucătoare de tenis, devenind un mit, un brand, o marcă a succesului şi ilustrînd răsturnat povestea Fetiţei cu chibrituri a lui Andersen (plecată la Academia din Bradenton, Florida, la vîrsta de 7 ani doar cu tatăl ei, văduvită mult timp de prezenţa mamei, trăind prost, din salariul lui Iuri, spălător de vase, umilită de fetiţele mai mari din echipă, a devenit ulterior o supercampioană şi cea mai bogată sportivă a lumii!).

Din toate aceste pricini şi mai ales pentru că iubesc tenisul nu m-am bucurat deloc cînd am aflat îngrozitoarea veste. Oricum, nu fac parte dintre aceia care condamnă înşelăciunea în sport, dar îi absolvă pe cei care administrează împrejurările înşelăciunii. Culpa este individuală, dar vinovăţia nu poate fi decît colectivă. Cum să mai faci performanţă şi spectacol producător de profit astăzi dacă nu recurgi la substanţe miraculoase? Sistemul capitalist vrea show, oricînd traductibil în miliarde de dolari, închide ipocrit ochii mult timp la ceva ce ar putea fi iute deconspirat ca putred, iar apoi, la răstimpuri, îşi sacrifică „eroii“ cînd gluma se îngroaşă, denunţînd pudibond o realitate pe care a construit-o, fie măcar implicit. Urmează, fireşte, alţi „eroi“, alţi supercampioni care să le îngroaşe conturile. Pînă la proxima estacion, noul spectacol al deconspirării ipocrite. Şi tot aşa.

Niciodată mari editorialişti „de dreapta“, precum Cristian Geambaşu sau Traian Ungureanu, nu au criticat radamantic abjecta concurenţă dictată de marii producători, proprietari şi sponsori ai circuitelor sportive profesioniste. La fel ca în fenomenul marii corupţii din România: puşcăriabilii sînt demnitari băştinaşi, însă rar spre deloc nu există şi corupători (reprezentanţi ai capitalului străin, căci acela autohton este doar o glumă proastă)! Adică: şpagă fără şpăguitori, doar cu şpăguiţi…

Pe de altă parte, subscriu 100% la ceea ce a declarat, într-o formulă lacedemoniană, campioana noastră, inimoasa Simona Halep: „Este un moment dificil pentru sport în general şi în special pentru tenis“. Într-adevăr, doar sadicii, paranoicii şi scandalofilii îşi trăiesc, în aceste zile triste, orgasmul pseudoetic.

Cine aruncă piatra?

În rîndul jucătorilor profesionişti, băieţi şi fete, părerile au fost împărţite. Există reacţii virulente, precum au avut franţuzoiaca Kristina Mladenovic şi antrenorul ei, Georges Goven („Este o trişoare“!), sau fosta mare jucătoare ianchee Jennifer Capriati, există opinii mai moderate, cum au dovedit scoţianul Andy Murray, ex-gloria Martina Navratilova şi celebrul coach Brad Gilbert (a greşit, e normal să plătească!), dar mai exista şi solidaritate, şi înţelegere, şi speranţa că e vorba despre o eroare din neglijenţă, iar nu despre o „crimă“ premeditată şi continuată – vezi declaraţiile unor Djokovici, Serena Williams, Bartoli, Nadal, McEnroe, Chris Evert, Jeff Tarango, Nick Bollettieri, Marat Safin, Ryan Harrison, Flavia Pennetta şi Agnieszka Radwanska.

Mai mult, s-au găsit oameni politici eşuaţi, ca fosta ministresă franceză a Sănătăţii şi Sportului, dar şi a Ecologiei şi Dezvoltării Durabile sub premierul conservator François Fillion şi în mandatul unui preşedinte corupt şi excentric, Nicolas Sarkozy, doamna Roselyne Bachelot-Narquin, a cărei gură a vorbit fără dînsa, extrapolînd cazul Şarapova şi asupra campionului iberic Rafael Nadal. Furios, pe bună dreptate, maiorchinul o va da în judecată pe fosta politiciană şi actuala moderatoare TV, căci atunci cînd colportezi zvonuri, aducînd drept argument o opinie metaforică a unui personaj controversat (marele tenismen şi micul rock-star Yannick Noah) şi delirul unui fost jucător suspendat pe viaţă din motive de pariuri ilegale (psihoticul austriac Daniel Koellerer), chiar merită să-ţi vinzi şi casa, plătind milioane despăgubire materială. Sigur, madame Bachelot-Narquin s-a apărat spunînd că ea nu deţine eprubetele. Prea bine, va plăti pentru această lipsă de proprietate… Distracţia, ca şi prostia, costă! Nu poţi să arunci cu noroi peste o carieră de muncă şi succes doar pe baza unor vorbe şi rumori de culise.

Fără scuză

Din păcate, însă, cazul Şarapova nu prea comportă echivoc. Aşa cum a subliniat corect Richard Duncan Pound, fost preşedinte al WADA, între 1999 şi 2007, „nu există nici o scuză. Este vorba de o femeie care a cîştigat primul ei titlu la Wimbledon, în urmă cu 12 ani, este într-un sport recunoscut pentru problemele lui cu drogurile, ştie că o să fie testată. Dacă faci 30 de milioane de dolari pe an din drepturi de imagine, îmi pare rău, dar ar trebui să te asiguri că ai făcut totul să nu fii în afara legii. Dacă ai un IQ mai mare decît temperatura camerei, ar trebui să te opreşti“. Plastică formula septuagenarului Dick Pound, dar în întregime justă.

Americanul este completat şi de Graziela Vâjială, preşedinta Agenţiei Naţionale Anti-Doping, care a declarat că WADA, înainte de a anunţa oficial ce substanţe şi medicamente sînt interzise, distribuie public o listă gri, de aşteptare, a elementelor ce vor fi prohibite, cu două-trei luni înainte ca interdicţia să devină lege. În plus, nu a existat un singur email de avertizare, ci mai multe, cel puţin trei, în luna decembrie 2015. Încă din septembrie 2015, Federaţia de profil din Rusia şi-a avertizat sportivii de iminenţa interdicţiei la Meldonium. Maşa nu are nici o scuză că nu a ştiut. Şi, vorba lui mister Pound, dacă nu eşti deşteaptă, atunci plăteşti din greu: deja sponsorii Nike, Tag Heuer şi Porsche au rupt contractul cu Şarapova, iar Danone, ca şi alte firme implicate au declarat că se mai gîndesc. Doar Head acordă în continuare credit rusoaicei. În termeni absoluţi, pe Maria această „neglijenţă“ o costă, deocamdată, cam vreo 25-30 de milioane de dolari.

Maria şi copiii

Dar ce beneficiu aduce Meldonium? Substanţa amplifică potenţialul de efort, ameliorează circulaţia periferică, sporeşte abilităţile de concentrare. Înainte de finala de la Roland Garros din 2014, cîştigată în trei seturi de Şarapova în faţa Simonei Halep, rusoaica triumfase în 24 din ultimele 26 de partide disputate în trei manşe. Asta da rezistenţă la un atlet de 1,88 metri! Potrivit unor studii occidentale, 17% dintre atleţii ruşi testaţi, respectiv 724 sportivi din 4316, au recurs în 2015 la Meldonium. Numai 2,2% din sportivii de alte naţionalităţi, adică 182 din 8230, au fost depistaţi cu această substanţă în organism. Ca urmare, este dificil de crezut că Maşa Şarapova a folosit Mildronate doar în scop antiischemic şi de prevenire a infarctului miocardic. Mai mult, reprezentanţii Grindeks au specificat că un tratament obişnuit nu durează mai mult de patru pînă la şase săptămîni, deci nici vorbă de un deceniu în întrebuinţarea terapeutică, după cum afirmă Şarapova!

Din toate cele de mai sus rezultă, aproa­pe fără echivoc, că marea campioană a utilizat repetat o substanţă menită a-i spori capacitatea atletică şi mentală, iar această opţiune a însemnat un gest de o acută lipsă de fairplay. Şarapova este vinovată doar pentru luna ianuarie 2016, nici o lege nefuncţionînd retroactiv. Ea poate obţine chiar o achitare, dacă va produce dovezi medicale solide cum că medicamentul întrebuinţat a avut exclusiv un sens clinic. Aşa a scăpat de suspendare dublul cîştigător al Turului Franţei, Chris Froome. Probabilitatea este însă foarte mică.

Cu ce rămînem după această tristă poveste? Desigur, cu deziluzia că miturile sînt găunoase şi că nici măcar tenisul nu mai este imaculat. Setea de notorietate a jucătorilor şi foamea de bani a industriei se întîlnesc pervers, întru decăderea ultimului templu al credinţei, în puritatea întrecerii agonale. Păcat, Maria! Sînt milioane de copii care au crezut în tine.