AUTOR, singurul tîrg de bijuterie contemporană din România, a ajuns la a XV-a ediţie, care se va desfăşura pe 16 şi 17 aprilie, la Grand Hotel Bulevard. Tîrgul este internaţional începînd cu 2013, şi anul acesta reuneşte artişti de pe cinci continente. Am stat de vorbă cu Dan Pierşinaru, organizatorul tîrgului, fotograf şi designer, despre piaţa de bijuterie contemporană din România şi despre o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte receptarea bijuteriei ca formă de artă.
AUTOR, tîrg de bijuterie contemporană, are deja opt ani. Cum s-a născut ideea acestui proiect și care este evoluția lui în acești ani?
Anul 2009, primul an de AUTOR, a fost un an interesant în domeniul bijuteriilor, au debutat foarte multe proiecte, de pildă JOYA Barcelona și un proiect similar în America, LOOT, organizat de Museum of Arts and Design din New York. În 2006, organizasem prima expoziție cu designeri de bijuterie contemporană, și nu știu să mai fi existat, pînă în acel moment, o expoziție cu bijuterie de autor. M-a surprins faptul că în decembrie 2006 a venit atît de multă lume și că proiectul a avut un asemenea impact, pentru că nu am organizat acea expoziție spunîndu-mi ce bun, ce nou este, am primit confirmarea din afară, lumea a scris despre eveniment, au venit oamenii timp de o lună la galerie să vadă expoziția. Atunci am avut sentimentul că ceva activ se întîmplă legat de subiectul acesta, dar, chiar și atunci, după expoziție, nu am marșat foarte mult pe acest domeniu, mi-am văzut în continuare de munca mea de fotograf. În 2008, am organizat o nouă expoziție de bijuterie contemporană, care a avut succes, cu instalații din bijuterie contemporană. În acel moment, am înțeles că bijuteria contemporană, deși poate să existe ca un obiect de sine stătător, ca un obiect de artă, are totuși finalitate în momentul în care e purtată. Am observat că oamenii veneau, vedeau bijuterii care le plăceau și ar fi vrut să plece cu ele, dar nu se putea, pentru că nu se putea interveni în instalațiile artiștilor, s-ar fi stricat conceptul. Treptat, s-a format ideea, că un tîrg ar fi mai potrivit pentru astfel de obiecte și așa s-a născut AUTOR, în aprilie 2009.
AUTOR a venit, așadar, în întîmpinarea unei nevoi pentru genul acesta de artă, inexistentă pînă atunci pe piața românească.
A venit, dar a fost ceva spontan, nu s-a dus nici o muncă de cercetare pe piață să ne dăm seama dacă bijuteria contemporană e ceva ce merită susținut și promovat în România. Partea bună a fost că proiectul a avut de la început o componentă pe care eu am realizat-o ulterior: s-a autosusținut. Expozițiile în sine nu se autosusțineau, intrarea era liberă, era foarte greu să susții un proiect doar prin sponsori, pe cînd tîrgul are un aport de autosustenabilitate foarte important. AUTOR acționează ca o scenă: creatorul se întîlnește cu publicul care dorește genul acesta de obiecte, și mai departe se creează relații, legături etc.
Primiți feedback de la public de care țineți cont?
Am introdus, acum patru ediții, Premiul Publicului, care ne ajută enorm să vedem atît care este gustul publicului, ce gen de designeri sau colecții preferă, cît și tendințele dictate de public. În această situație, trebuie să fiu sincer și să spun că există un ușor dezacord momentan între ceea ce își dorește publicul și ceea ce ne dorim noi: publicul este în căutare de piese mai simple și purtabile, iar AUTOR vrea să impună ideea de creație în domeniul bijuteriei. Pașii se fac lent, dar într-o ordine firească, evolutivă. Oamenii încep să observe un anumit tip de bijuterie, să și-o apropie, să capete curaj și, în final, să și o poarte. Dar acest lucru nu se întîmplă brusc. Noi sîntem într-o fază de educare, pentru că bijuteria contemporană e ceva nou, și nu doar în România. Aceasta este concluzia la care am ajuns după opt ani, de cînd mă ocup exclusiv de platforma AUTOR. La început, mă feream să folosesc cuvîntul „nișă“, e ca și cum te pui singur într-o ogradă mai strîmtă și mai puțin vizibilă și nu mă interesează asta, pentru că vreau ca AUTOR să fie destinat tuturor, dar mi-am dat seama, într-adevăr, că era ceva nou și asta înseamnă că lumea era obișnuită cu bijuteria ca investiție sau ca moștenire. Pentru noi, bijuteria contemporană de autor vine cu acel ceva care nu mai este o exemplificare a statutului tău social sau financiar, ci spune ceva despre tine, este o extensie a personalității tale, un mod prin care tu comunici cu lumea, prin care spui ceva despre tine și o spui diferit.
Consideri că în Vest există o educație estetică mai puternică în ceea ce privește bijuteria contemporană?
Da, și este normal să fie așa. Însă eu am observat un avantaj al nostru, al esticilor: o anume doză de curiozitate. Poate nu sîntem noi atît de educați în această privință, dar avem o dorință de a scotoci și de a înțelege lucrurile, de a pune întrebări, lucru care îi fascinează pe autorii străini cînd vin la AUTOR. Uneori, acea educație pe care ai menționat-o îți dă și o anume suficiență, care te face să ai o abordare mai rece. Dar aici, oamenii mai curajoși vin și pun întrebări, ceea ce creează un sentiment foarte plăcut în artiștii prezenți, pentru că, în final, vrem să fim văzuți, să primim certitudinea că ceea ce am creat este validat.
Cum îmbinați esteticul și comercialul?
Majoritatea creatorilor de la noi se luptă cu a găsi o balanță între un estetic ușor digerabil și o funcționalitate clară, ceea ce constituie o mare ispită, pentru că tu vrei să-i faci pe plac unui potențial client, moment în care tu pierzi ceva foarte important, curajul și viziunea ta ca artist, care ar trebui să stea înainte de orice. Trebuie să îți asumi că faci bijuterie de autor. Dacă vrei să faci un brand de bijuterie de design, nu este nimic greșit în asta, dar trebuie să fii conștient că te duci în partea comercială. E important să se mențină aceste diferențe și pentru a nu crea confuzie în rîndul publicului. Nu poți să te afișezi în fața publicului cu ceva ce vede și în magazinele de linie, și să spui că ești creator.
Cu ce gen de artiști lucrezi, din ce zone vin, ce pregătire au? Cum ajung la tine – sau cum ajungi tu la ei?
Cred că aici își pune amprenta faptul că ani întregi am umblat prin muzee, am văzut expoziții și am întîlnit curatori și am stat de vorbă cu alți colegi de breaslă. Pe mine nu trebuie să mă convingă cineva de un concept, de o compoziție sau de o cromatică reușită, le simt rapid. Partea asta este ușor rezolvabilă la mine, eu caut valoarea intrinsecă a unei colecții de bijuterie, un concept clar, care să vorbească de la sine, să nu fie nimic confuz. În acel moment, aleg lucrurile care sînt mai curajoase.
Ce deschidere le oferă AUTOR acestor designeri?
Am oferit mereu premii, care i-au scos pe designeri din țară și i-au dus la școli internaționale, avem o colaborare excelentă cu Alchimia School of Contemporary Jewellery din Florenţa, cea mai bine văzută școală din Europa pe bijuterie contemporană, este rezervare la cursurile lor pînă anul viitor și ei ne păstrează nouă un loc pentru premiul oferit la AUTOR. Este foarte important să îi stimulăm pe designeri și prin concurența implicită cu cei care vin din afară, dar și prin premiile acestea, care le oferă contactul cu mediul de creație din afară.
Din ce materiale sînt realizate bijuteriile?
Asta este cea mai spectaculoasă și mai îmbucurătoare parte la bijuteria contemporană, faptul că poți să folosești orice, de la spumă poliuretanică, granit, platină și pînă la ultima imprimantă digitală 3D. Aici intervine un factor foarte interesant – prețul, pentru care este nevoie de acea educație despre care vorbeam, pentru că bijuteria contemporană iese din sfera clasică a bijuteriei moștenite și intră într-o sferă a emoției, a trăirilor, a răspunsurilor la niște întrebări pe care tu poate le ai zilnic, conștient sau subconștient. Atunci, aceste bijuterii pot costa la fel ca una acoperită în aur, dar nu este vorba despre valoarea ei materială, e ca și cum ai pune prețul unui tablou în funcție de pînza, culorile, materialele pe care le-ai investit în el. În momentul în care ai acceptat să cumperi o bijuterie de autor, tu plătești la nivel de creație. În acest domeniu, sînt bijuterii aproape efemere, cumperi o bijuterie înainte să te duci la un vernisaj, la o întîlnire, la un cocktail, o pui la gît în timpul evenimentului, apoi o scoți, o pui în geantă și pleci acasă. Nu te duci să faci cumpărături cu ea, nu te plimbi pe ploaie cu ea.
Este un domeniu extrem de variat, artiștii folosesc tehnici tradiționale în concepte noi, în transpuneri noi de sentimente, prin folosirea metalelor clasice, adică cine vrea să cumpere argint și aur poate găsi așa ceva, dar există produse și pentru cei care simt, de pildă, că este interesantă combinația între plexiglas, rășină și macrameu.
Ai spus că nu căutați să vă definiți ca un segment de nișă. Cum ajungeți atunci la publicul acela tradițional, de mainstream?
Sînt mai multe categorii de public, cel care spune „A, bijuterie de autor, trebuie să fie ceva foarte scump“, pe principiul „dacă eu nu înțeleg, trebuie să fie scump“. Apoi, este publicul care este curios și vine să vadă, dar nu găsește genul acela de bijuterie pe care lumea exterioară i-l oferă la fiecare colț de stradă. Și abia atunci, cînd publicul vine la eveniment, începe dialogul cu el. Poate să intre și să spună că nu înțelege nimic, că abia și-a găsit unul-doi designeri, de la care să poată cumpăra ceva. La început, eram mai subiectiv și spuneam „Nu înțelegeți voi“, dar apoi am realizat că există bijuterie pentru fiecare tip de om, de personalitate, de educație și că, dacă omul acela trăiește o bucurie la modul real, eu nu am nici un drept să judec. Eu îmi doresc ca oamenii să acceseze din ce în ce mai mult această zonă de creație în domeniul bijuteriei contemporane. Sînt momente în care te poți simți protejat de această bijuterie de autor ca de un talisman. Este genul de bijuterie care atrage atenția și te face să te întrebi care este povestea din spatele ei.
Așa cum mă gîndesc eu la povestea din spatele bijuteriei pe care o porți tu acum.
Este o broșă făcută de Kuki Constantinescu, este un stîlp de electricitate după modelul acelora mari, care trec dintr-o țară într-alta. Kuki este o artistă stabilită de mult în Suedia, dar care a păstrat în ea un întreg univers despre București, despre România, locul unde a crescut, iar acest stîlp este unul dintre cele mai puternice simboluri pentru ea, care îi aduc aminte despre țara ei. L-a micșorat la scara unei broșe, este un element 3D, la care a atașat un lănțișor din argint și un sistem de prindere manual. Mi-a plăcut foarte mult, pentru că țin minte cînd mergeam cu mașina, cînd eram mic, și mă uitam la acești stîlpi ca într-un film prin geamul mașinii. Această broșă a agățat ceva din copilărie pentru mine, m-a făcut să mă simt foarte acasă.
Care este impactul cel mai puternic pe care l-a avut, pe piața românească, existența unui tîrg de bijuterie contemporană de autor?
În primul rînd, a crescut numărul designerilor români. Dacă acum opt ani noi nu existam pe harta bijuteriei contemporane internaționale, în momentul de față AUTOR este, alături de alte două evenimente similare din Europa, din Barcelona și Amsterdam, singurul de acest fel care încurajează creația în domeniul bijuteriei contemporane și lucrează direct cu designeri și artiști creativi. Noi nu introducem branduri, nu sîntem susținuți de branduri de bijuterie. Acum, în România, are loc al treilea eveniment din Europa în acest domeniu, fiind o platformă internațională. E foarte important, mai ales că acest lucru s-a întîmplat fără ca eu să îmi propun asta de la bun început. În 2013 am avut inspirația să deschid internațional evenimentul, la ediția a noua. Au venit atunci primii designeri internaționali și am avut o creștere incredibilă, fără ei, nu aș putea să mențin evenimentul la nivelul la care a ajuns. Facem și o revistă de bijuterii contemporane, sîntem invitați ca platformă recunoscută în domeniu și girați astfel la evenimentele din Europa. E branding de țară, într-un mod spontan.
Cît de greu este să susții acest gen de proiect în România?
Greutatea aș cuantifica-o doar din prisma infrastructurii, adică a spațiului funcțional și disponibil pentru un astfel de eveniment. În București, în centru, astfel de spații sînt puține, este foarte greu să rezervi din timp un spațiu ca să îți construiești evenimentul astfel încît să ai cele mai bune variante de a invita specialiști din domeniu, de a organiza conferințe, de a face invitațiile cu șase luni înainte. Acest proces este blocat de faptul că, în București, nu există, momentan, o politică conștientă și continuă de promovare a industriilor creative. Ne întrebăm cu ce ne mîndrim cînd invităm străini să ne viziteze: cultura, arta, oricum ai da-o, ajungi în sfera creativă. Nu îi inviți la termocentrale, am trecut de momentul cu glorioasele realizări. Dacă te întrebi cine sînt acești creativi, trebuie să te întrebi și de ce au nevoie. O expoziție de artă unde se întîmplă? Într-un muzeu. Cum arată acel muzeu, unde este acel muzeu? Ideea e ca aceia care sînt factori de decizie la nivel de instituții publice în România să vină susținut în sprijinul sferei creative. Există tot felul de legi ciudate care te blochează foarte mult, de exemplu, nu poți să faci evenimentul într-o instituție publică, pentru că nu ai voie să ai bilet de intrare, în același timp în care ți se cere chirie, pe care, evident, nu ai cum să o plătești dacă nu o deduci din ceva. Nimic nu pare că vine spre a te sprijini. La noi sînt vizibile, în general, festivalurile – de teatru, film etc. –, dar mai există și alt tip de evenimente, iar ideea de tîrg este încă privită cu neîncredere. Dar altfel nu am cum să îi spun evenimentului pe care îl organizez, nu este salon, nu este expoziție. Industriile creative există și ele trebuie susținute pentru ca noi să scurtăm timpul necesar pentru ca oamenii să afle despre noi. Mințile creative mai și pleacă din România, pentru că noi nu oferim sprijin și condiții, nu oferim facilități, de exemplu un impozit mai mic, chirii mai mici.
Ce aduce nou ediția din aprilie 2016?
Noutatea cea mai mare este faptul că este singura ediție pe anul acesta – pînă acum era bianuală. Încercăm să ne adaptăm și la ritmul evenimentelor de acest gen din afară, care se întîmplă o dată pe an. Pînă acum, am organizat de două ori pe an, pentru că era nevoie. Dacă aș fi organizat tîrgul anual, ar fi fost prea puțin, oamenii nu ar fi receptat atît de bine mesajul.
O altă noutate e că, anul acesta, sîntem găzduiți de Grand Hotel du Bulevard, o clădire cu istorie în spate, în care se țineau expoziții și saloane. Apoi, avem o prezență internațională foarte puternică, de pe cinci continente şi 26 de ţări, sînt oameni foarte bine cotați și consider că este o onoare că s-au înscris la AUTOR. Pe 6 aprilie am lansat revista AUTOR, este singura revistă din Europa de Est și a doua din Europa exclusiv despre bijuterie contemporană.
Interviu realizat de
Silvia DUMITRACHE