Barthes şi Noii filozofi
- 21-04-2016
- Nr. 819
-
Claude COSTE
- RECITIRI
- 1 Comentarii
Centenar Roland Barthes. Urmare şi final S-au împlinit 36 ani de la moartea lui Roland Barthes, petrecută la 26 martie 1980. O moarte survenită în urma unui accident de maşină, dar şi a unei lungi suferinţe – moartea mamei lui. În cele ce urmează, vrem să propunem cititorului român un alt Barthes, recurgînd la doi importanţi cercetărori şi critici francezi. Tiphaine Samoyault, autoarea biografiei publicate anul trecut, a avut gentileţea de a ne acorda un interviu (tradus de Despina Jderu), în vreme ce Claude Coste ne-a trimis o versiune scurtă a prezentării care a deschis, în toamnă, Colocviul Roland Barthes desfăşurat la Bucureşti – un text care nu arată un Barthes stîngist, ci un Barthes apropiat de Noii filozofi, un Barthes aşezat, mereu, de-a curmezişul Puterii. (Despina JDERU şi Alexandru MATEI). De ce a trecut Barthes de partea Noilor filozofi (BHL, Glucksmann, Maurice Clave etc.), în vreme ce mai toţi prietenii lui (începînd cu Deleuze) au respins vehement acest curent de gîndire, considerat iconoclast şi supraevaluat? În Barbaria cu chip uman, din 1977, Lévy încearcă să deşurubeze marxismul de pe panoul de onoare, din poziţia încă dominantă pe care o ocupa în mediile intelectuale franceze. Dacă stalinismul era deja de […]
“Vorbind în general, Barthes pune mereu în valoare poziţia celui slab, chiar dacă asta înseamnă că, atunci cînd raportul de forţe se modifică, se va modifica şi preferinţa lui pentru o forţă sau alta”.
Apreciez evaluarile facute personalitatii barthesiene , atunci cind nu frizeaza encomia ori denaturari patente; rindurile domnului Claude Coste mi se par echilibrate, binevenite, insa citatul pe care l-am extras, mutatis mutandis (adica punind pozitia celui puternic in locul aceluia slab) imi aduce aminte de formula de intrematoare rationalitate a vajnicei alegatoare quasi-centenare de pe plaiurile bastinase: “Azi il votez pe Iliescu pentru ce el ii presedinte, cind o sa fie altu’ presedinte, l-oi vota pe acela… “
Nu as vrea sa cravasez un cal mort (in spetsa, “retinerea” barthesiana de a spune raspicat – dupa o luna petrecuta in China maoista- ca imparatul comunist chinez nu e doar imbracat in nuditate ci si demn scoboritor din apucaturile printesei Turandot) insa , cazindu-mi ochii peste incheierea “cînd prezentul ocupă un loc intimidant în concepţia noastră despre timp, Barthes spune că nu există politică fără morală, şi nici morală fără milă” (nu-I cunosc provenientsa, dar e de un gust putintel crestinesc pentru un marxizant à ses jours) trebuie sa ma reintorc la “implinirile” periplului barthesian prin l’empire du Milieu (milieu… hmmm!) redivivus. Oare cum, dupa o luna petrecuta acola, n-a reusit -iarasi- sa pipeze mot despre vertiginosul, incomensurabilul (data fiind imensa masa demografica) dispret fatsa de viata/fiinta umana endemic profesat si practicat acolo, cu o continuitate de necrezut de-a lungul vremilor? Probabil pentru ca agenda comunista e una… futurologica (dara nu a prezentului) mila si morala vor fi fiind anacronice.