Tenacitate sau ce înseamnă să faci presă cu faţa către cetăţean

Tenacitatea unor jurnalişti a scos la iveală cea mai mare criză din sistemul sanitar din 1990 încoace. Scriem tenacitate, pentru că dincolo de curaj, de discernămînt şi de răbdare în investigarea tuturor pistelor, tenacitatea este caracteristica anchetei făcută de Gazeta sporturilor, de Cătălin Tolontan, Mirela Neag, Răzvan Luţac şi Alex Nicodim.

Pornită după tragedia de la Colectiv, şi de la afirmaţiile unor părinţi, care au reclamat faptul că, în unele spitale româneşti unor răniţi de la Colectiv li s-ar fi agravat situaţia în timpul tratamentelor, investigaţia Gazetei sporturilor a ajuns pe un teren unde încep să se surpe cele mai fataliste idei despre funcţionarea sistemului sanitar românesc. În loc de fatalitate ajungem la disperare şi revoltă. Nu mai este vorba doar de un sistem subfinanţat şi de proverbiala situaţie: „Ei, nu ştiţi cum e în spitalele româneşti…“.  În investigaţia ziarului e vorba de bani, în primul rînd, de foarte mulţi bani, şi de periclitarea sănătăţii unor oameni. A dilua concentraţia unor produse de dezinfecţie înseamnă a revinde aceste produse mai departe, în noi cantităţi, de unde ar rezulta un profit uriaş, dar nejustificat. Practic, în numeroase spitale din România nu s-a respectat concentraţia pentru dizinfecţie atît la instrumentarul medical care trebuie curăţat, cît şi la suprafeţele din sălile de operaţii. Principala răspunzătoare pentru această situaţie, conform anchetei din Gazeta sporturilor, ar fi firma Hexi Pharma, liderul de piaţă din România în privinţa dezinfectanţilor, alimentînd 350 de spitale, din 40 de judeţe şi fiind prezentă în circa 2.000 de săli de operaţie.

Moneda pe care o răsucim are două feţe. Una ar fi producătorul, cel care ar fi vîndut produse care n-aveau concentraţia optimă. Cealaltă faţă ar fi reacţia autorităţilor româneşti faţă cu această situaţie. Ministerul Sănătăţii a fost prins pe picior greşit, n-a putut oferi explicaţii, s-a incurcat în procente. Fostul ministru Achimaş-Cadariu  a micşorat – pînă la înşelarea opiniei publice – procentul de spitale cu probleme: din totalul de 3.526 de probe recoltate din spitale, sub 5% au ieşit neconforme, în ceea ce priveşte eficacitatea dezinfectanţilor folosiţi, a fost precizarea ministrului. Pînă la urmă, s-a dovedit că procentul spitalelor cu probleme depăşea 20%.

Investigaţia a ajuns pînă la Serviciul Român de Informaţii, care a precizat că a trimis, în ultimii cinci ani, peste 100 de informări către autorităţile judeţene şi centrale. Miniştrii Sănătăţii din ultimii ani nu-şi amintesc astfel de rapoarte ale SRI. Nici fostul premier Ponta nu-şi aminteşte. Nici chiar fostul ministru Achimaş-Cadariu, care ar fi primit, şi el, astfel de informări, a fost cuprins de amnezie. Administraţia Prezidenţială a spus că informările primite de la SRI sînt „secrete“ şi „strict secrete“. Poate că SRI se face că lucrează, poate că astfel de informări au fost mult mai puţine sau neconcludente. Deocamdată, Parchetul General s-a autosesizat şi a început urmărirea penală pentru „zădărnicire a combaterii bolilor“ şi „falsificarea şi substituirea de alimente sau alte produse“ în cazul dezinfectanţilor din spitale.

Să ne întoacem la fapte: 3 milioane de adulţi şi 800.000 de copii sînt internați în fiecare an în spitalele unde statul nu controlează dezinfectanții în laborator. Adică:  poţi să dai în sălile de operaţie cu apă de ploaie pe post de dezinfectant şi nimeni nu va spune că e apă de ploaie.

Concluziile acestor săptămîni, în opinia noastră: cu „bombe“ de presă şi cu „Breaking News“ nu faci presă. Cu tenacitate, da, un subiect trebuie întors pe toate feţele, trebuie insistat, zile şi săptămîni, pînă cînd ajunge să fie prioritate pentru guvernanţi, după ce s-a creat o masă critică şi în rîndul medicilor, şi în rîndul opiniei publice. Sînt medici care încep să pună la îndoială contractele cu Hexi Pharma: „Dacă într-adevăr aceşti produşi au fost falsificaţi, este cel mai mizerabil lucru care mi s-a putut întîmpla în viaţa aceasta, dar noi îi vom da în judecată şi nu le vom cere numai daune materiale pentru toată achiziţia pe care au făcut-o în perioada aceasta cu dobînzi, penalităţi şi daune morale, nouă şi pacienţilor noştri. Voi învăţa şi pacienţii, care au suferit infecţii, îi învăţa şi îi voi consilia pe pacienţi să se îndrepte împotriva lor. Dar şi dacă nu e aşa, cineva va trebui să plătească pentru această bătaie de joc ce a ajuns sistemul de sănătate la ora aceasta“, a afirmat Nicoleta Coşarcă, managerul Spitalului de Urgenţă din Alba Iulia, potrivit Mediafax. Managerul a precizat, pentru Mediafax, că, în 2015, la Spitalul din Alba Iulia au fost descoperite 90 de infecţii nosocomiale, iar în primele trei luni ale anului curent, 44.

Opinia publică a început să ceară măsuri. Prima a fost demisia ministrului Sănătăţii, ezitant, fricos şi deloc stăpîn pe situaţie. A doua, venită chiar de la premier, verificarea tuturor acestor dezinfectanţi şi a contractelor de achiziţie. A treia măsură este, de fapt, o realitate care ar trebui să guverneze bunul mers al societăţii: să fii cu faţa către cetăţean. Or fi şi ziarişti năimiţi puşi să lucreze la comandă, or fi şi ziarişti ofiţeri acoperiţi, or fi şi propagandişti ai vreunui partid sau structură de putere, dar ce face în aceste săptămîni Gazeta sporturilor  arată că onestitatea este un bun de preţ al jurnaliştilor, care se ghidează după interesul public, care te obligă să reacţionezi la catastrofă, înşelăciune, şmecherie şi indolenţă. Aşa cum, la moartea pe teren a fotbalistului Patrick Ekeng, dincolo de durere, întrebările au fost: „Putea fi salvat? De ce n-a fost salvat?“. Nu-i simplu să lucrezi cu faţa către cetăţean, indiferent cum s-ar numi acesta. Dar este singura cale pentru a păstra speranţa că lucrurile nu sînt blocate, neglijate sau uitate.