Cineastul român Cristian Mungiu a obţinut, pentru noul său film Bacalaureat, Premiul pentru regie (ex-aequo cu francezul Olivier Assayas, pentru Personal Shopper) al ediţiei a 69-a a Festivalului de la Cannes (11-22 mai a.c.). Cu această a treia distincţie, ca importanţă, din palmaresul celui mai mare eveniment cinematografic anual al planetei, Mungiu reuşeşte o performanţă greu de egalat: al treilea lungmetraj individual consecutiv selecţionat şi totodată premiat în Competiţia principală de pe Croazetă (după 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile, în 2007, şi După dealuri, în 2012). Bacalaureat, o coproducţie româno-franco-belgiană, este filmul unor examene pe care trebuie să le treacă adolescenta Eliza (interpretată de Maria Drăguş, înzestrată actriţă de origine română stabilită în Germania), agresată de un necunoscut cu o zi înainte de „bac“, dar, mai ales, tatăl ei, Romeo Aldea (Adrian Titieni, într-unul dintre cele mai bune roluri ale lungii sale cariere), un doctor de provincie care are o relaţie extraconjugală cu o fostă pacientă, mamă a unui băiat tulburat. Cu ocazia premierii, Cristian Mungiu a elogiat filmul de autor (sau „de artă şi eseu“) şi Festivalul de la Cannes, o platformă de promovare, fără de care acest cinematograf „de nişă” nu ar putea supravieţui.
Juriul Competiţiei, prezidat de către cineastul australian George Miller, a decis ca Palme d’Or, cel mai important trofeu de pe Croazetă, să ajungă la Ken Loach, maestru al realismului social britanic, pentru I, Daniel Blake. Decizia a fost interpretată ca un statement politic de către mulţi comentatori. Discrepanţele dintre membrii Juriului (compus din actori, regizori şi producători) şi criticii prezenţi la Festival au fost reliefate şi de Marele Premiu (Grand Prix) acordat cineastului canadian Xavier Dolan (Juste la fin du monde, adaptare după piesa omonimă a francezului Jean-Luc Lagarce, montată de Radu Afrim la Teatrul Odeon) şi de premiul pentru regie primit de Olivier Assayas; ambele filme distinse au fost prost primite de presă. În schimb, titlul din Competiţie cel mai bine cotat de critici, Toni Erdmann de Maren Ade, nu a primit decît Premiul FIPRESCI, al criticii internaţionale. Coproducţia Germania-Austria-România, filmată în cea mai mare parte în ţara noastră, a impresionat prin modul tragicomic, caracterizat de situaţii uşor recognoscibile, în care regizoarea-scenaristă revelează complexitatea relaţiei dintre un tată cabotin şi fiica sa carieristă. Ignorat de către juriu a fost şi superbul film al lui Cristi Puiu, Sieranevada (România‑Franţa-Bosnia şi Herţegovina-Croaţia‑Republica Macedonia), de asemenea foarte bine primit de către critici.
Premiul pentru scenariu i-a revenit cineastului iranian Asghar Farhadi, al cărui The Salesman, o adaptare liberă după piesa Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller, a primit şi premiul pentru interpretare masculină (Shahab Hosseini). Premiul Juriului a ajuns la regizoarea-scenaristă britanică Andrea Arnold, pentru American Honey. Premiul pentru interpretare feminină i-a fost acordat lui Jaclyn Jose, pentru rolul interpretat în Ma’Rosa, filmul regizorului filipinez Brillante Mendoza. Mademoiselle/ The Handmaiden, al sud-coreeanului Park Chan-wook, a obţinut premiul acordat de Comisia Superioară Tehnică (CST), pentru scenografia lui Ryu Seong-hie. Un Palme d’Or onorific a primit Jean-Pierre Léaud, legendar actor al Noului Val Francez (a lucrat mult cu Truffaut şi Godard, dar a mai colaborat şi cu Cocteau, Eustache, Assayas, Garrel, Bonello sau Aki Kaurismäki), interpret principal într-unul din filmele prezentate în selecţia oficială, dar hors compétition – La Mort de Louis XIV, al cineastului catalan Albert Serra.
La fel ca şi Toni Erdmann în Competiţie, tot cu Premiul FIPRESCI, dar pentru secţiunea „Un Certain Regard“, a trebuit să se mulţumească şi Cîini (Franţa-România-Bulgaria-Qatar), excelentul debut în lungmetraj al regizorului-scenarist Bogdan Mirică. Thriller de atmosferă care-şi pune uneori la grea încercare spectatorii (atunci cînd violenţa nu este ascunsă în culise), Cîini reprezintă o apariţie insolită, remarcabilă prin curaj şi forţă, în spaţiul cinematografiei româneşti. Premiul principal al secţiunii „Un Certain Regard” i-a revenit cineastului finlandez Juho Kuosmanen, pentru The Happiest Day in the Life of Olli Mäki, iar Caméra d’Or, trofeul acordat celui mai bun debut din Festival, a ajuns la cineasta franco-marocană Houda Benyamina, pentru Divines. Dacă scurtmetrajele româneşti selecţionate anul acesta la Cannes (4:15 p.m. sfîrşitul lumii de Cătălin Rotaru şi Gabi Virginia Sarga, în Competiţie, şi Toate fluviile curg în mare de Alexandru Badea, în secţiunea studenţească „Cinéfondation“) nu au intrat în palmares, trebuie menţionat succesul unui alt lungmetraj de debut, Album de familie/ Albüm de Mehmet Can Mertoğlu, o coproducţie turco-franco-română, cu imaginea semnată de Marius Panduru, în cadrul secţiunii paralele „Semaine de la Critique“ (Prix Révélation France 4). Una peste alta, ediţia a 69-a a Festivalului de la Cannes a fost o ediţie istorică pentru cinematografia românească, comparabilă cu cea din 2007, în cadrul căreia 4, 3, 2 cucerea Palme d’Or-ul, iar California Dreamin’ (nesfîrşit) de Cristian Nemescu – Premiul „Un Certain Regard“.
https://www.youtube.com/watch?v=VimmuogOOks