– Ce ţări au stand la Bookfest? m-a întrebat, cu o zi înainte de deschiderea ediţiei din acest an, reprezentanta Ministerului Afacerilor Externe din Israel, venită special la Bucureşti.
– Păi… Israel.
– Şi, în afară de Israel? Bookfest este salon internaţional de carte, nu-i aşa?
Atunci mi-am dat seama că avem o problemă. Sau măcar o logică personalizată, atunci cînd vine vorba despre ideea de „salon internaţional de carte“, avînd de-a face doar cu specificul pieţei de carte din România: pentru publishingul de carte autohton, a cărui problemă majoră o constituie distribuţia, „momente“ precum Bookfest înseamnă, în primul rînd, accesul cititorilor într-un soi de hypermarket cu reduceri, dublat de întîlnirea cu o seamă de autori români musai hipercunoscuţi, şi abia mai apoi curiozităţi din sfera identitate-alteritate-ţară invitată.
Cu toate acestea, Asociaţia Editorilor din România se încăpăţînează, de 7 ani la rînd, să ne propună proiectul „ţară invitată de onoare la Bookfest“ (ştiu, există evenimentul„ţară invitată de onoare” şi la Gaudeamus, dar dificultatea mea în acest moment – şi nici Google nu mă ajută prea mult… – este că nu reţin în ce an a debutat iniţiativa asta la tîrgul din iarnă şi nici care au fost oaspeţii de onoare, ceea ce înseamnă că avem o problemă de branding…).
Care ar fi, teoretic, sensul proiectului „ţară invitată“? Încercarea de a răspunde la această întrebare contabilizează măcar trei argumente. Prezenţa oaspetelui de onoare ar trebui să ne ajute să înţelegem mai bine modul de funcţionare al pieţei de carte din acea ţară şi, desigur, să ne permită comparaţii, ajustări şi apropierea de potenţiale modele. Apoi, prezenţa oaspetelui de onoare ar trebui să însemne pentru ţara invitată de onoare momentul unui soi de bilanţ legat de receptarea literaturii sale în ţara-gazdă şi – ideal – o creştere a numărului traducerilor în limba română. Desigur, asta include o serie de conexiuni între cei care fac posibile literaturile lumii (autori, editori, traducători, agenţi literari).
Israel – oaspete de onoare la Bookfest 2016 este cea de a şaptea ţară învitată de onoare a Salonului Internaţional de Carte Bookfest, după Spania, Ungaria, Franţa, ţările de limbă germană, Polonia şi Republica Cehă.
Pentru mine, reprezintă al treilea proiect – şi cel mai reuşit, poate! – pe care l-am gestionat alături de colega mea Ioana Gruenwald şi reprezentanţii ţării invitate, o performanţă care nu ţine de experienţă. Succesul porneşte, cred, în primul rînd, de la selecţia oaspeţilor de onoare. La Bookfest 2016, am avut ocazia să ne bucurăm de prezenţa a 6 autori extrem de diferiţi, fiecare dintre ei un exemplu de reuşită în cîte o casetă a puzzle-ului care este industria de carte din Israel: ZERUYA SHALEV – una dintre cele mai importante scriitoare israeliene ale momentului, iubită şi de cititorii autohtoni, MEIR SHALEV – un autor de succes şi unul dintre cele mai respectate nume din jurnalismul israelian contemporan, FANIA OZ-SALZBERGER – istoric, una dintre cele mai respectate personalităţi israeliene de astăzi, atît din sfera culturii, cît şi din cea a spaţiului politic, cunoscută publicului românesc datorită volumului Evreii şi cuvintele, semnat împreună cu tatăl său, scriitorul Amos Oz, DROR MISHANI – cunoscut autor de romane poliţiste, editor, traducător şi literat, specializat în istoria literaturii poliţiste, GIL HOVAV – personalitate media, unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti culinari din Israel, şi RONY OREN – artist unic, unul dintre cei mai îndrăgiţi şi mai premiaţi animatori din lume: autor a peste 500 de filme de animaţie, difuzate în peste 80 de ţări, în reţele cunoscute precum PBS, ABC, Disney Channel, BBC sau Channel 4.
Patru dintre aceşti şase oaspeţi au cărţi transpuse în limba română şi este de aşteptat, acum mai mult decît oricînd, să li se întîmple şi alte traduceri. Despre Rony Oren ştiu doar atît: că Radu Igazság, partenerul său de dialog la evenimentul dedicat profesioniştilor din cadrul Bookfest, a promis să încerce să ne ajute să-l aducem din nou pe cunoscutul animator israelian la Amin’est şi la o întîlnire cu studenţii de la UNATC, iar Victoria Pătraşcu, una dintre cele mai iubite autoare române de cărţi pentru copii, s-a lansat în căutarea unui editor român pentru măcar una dintre cele peste 300 de cărţi ale lui. Cît îl priveşte pe Gil Hovav, cunoaştem măcar 3 editori români care îşi doresc să îi publice cărţile în traducere.
O fi mult, o fi puţin? Pentru piaţa de carte din Israel, una dintre cele mai dinamice din lume –cu aproximativ 1.000 de edituri, 4 milioane de cititori în ebraică, 1 milion şi jumătate de cititori în arabă şi încă tot pe atîţia în limba rusă, cu două lanţuri mari de distribuţie, însumînd peste 300 de librării în care, anual, intră 1000 de titluri noi, cu extraordinara deschidere a literaturii contemporane înspre cele mai îndepărtate colţuri ale lumii – s-ar putea să nu fie un fapt neobişnuit. Pentru istoricul ţărilor invitate la Bookfest, însă, faptul că nici unul dintre oaspeţi nu pleacă din România „neofertat“, cred că poate fi contabilizat ca un succes.
Asta, cu atît mai mult în cazul celor doi autori netraduşi încă în limba română – un autor de cărţi pentru copii şi unul de cărţi culinare – nu ne apropiem de zona literaturii „canonice“, atît de bon ton în România…
Oana BOCA
Coordonator evenimente & PR